Treceți la conținutul principal

Acel micro atac de cord...

Nu vi s-a intamplat niciodata sa reveniti brusc dintr-o activitate si pentru o fractiune de secunda sa nu stiti unde sunteti? Atunci, pentru o fractiune de secunda, te sperii atat de tare incat ai un micro atac de cord...
Eu o patesc des, dar de obicei dimineata cand ma trezesc. Trebuie sa ma misc usor in pat ca sa imi dau seama unde sunt. Sa fiu acasa? Sau in Iasi? Sau in Japonia...?
Insa aseara am patit-o fiind treaz. Era tarziu in noapte si citeam de ceva un articol despre reabilitarea peretilor din zidarie cu materiale compozite ceva pe laptop, cand pentru o secunda am ametit usor. Sunt putin bolnav si irascibil, nu dorm bine si nu am chef de nimic si cand imi vine cheful stau tintit pe material. Poate pentru ca era intuneric in camera si stateam prea aproape de lumina de la laptop, dar imediat cand m-am dezmeticit din ameteala, pentru o fractiune de secunda m-am intrebat unde sunt. Mi-am miscat fundul pe scaun si m-am uitat la laptop si asa mi-am dat seama: scaun rotativ inseamna numai acasa sau in caminul din Japonia. Laptopul nou inseamna ca nu sunt in caminul din Japonia, deci sunt acasa.
Si totusi a a trecut atata timp de cand m-am intors acasa... nu inteleg de ce inca ma mai gandesc ca as putea fi acolo...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...