Treceți la conținutul principal

Vise paralele - Luis Garcia Jambrina

In urma cu ceva vreme am cumparat de pe Elefant O experienta personala de Kezaburo Oe si pe langa ea am primit cadou cartea de fata si Singuratatea numerelor prime. Pentru ca nu stiam nimic despre autor si pentru ca pe coperta era Don Quijote, am citit pe spate sa vad prezentarea cartii. Asa am aflat ca e o colectie de proze scurte puse la un loc de Ileana Scipione, cea care a tradus, a scris prefata si i-a luat interviu lui Jambrina, si cea careia ii este dedicat volumul, parand ca intre cei doi sa fie o relatie de prietenie. M-a atras ideea de povestiri fantstice pentru ca asta obisnuiam si eu sa scriu candva insa am avut sezatia ca madame Scipione l-a tradus pe asta (intr-un volum facut special pentru Romania) pentru ca ei ii placea cum scrie si pentru ca erau prieteni. Probabil ca avea o pila la Rao si si-a facut un moft... Probabil... Nu de alta, ca e una din cele mai mari experte in spaniola de la noi, cu manuale si dictionare publicate zi zeci de traduceri la activ.
Nu prea mi-a placut volumul. Mi se pare ca Jambrina scrie ca si cum ar trimite un e-mail sau ca si cum si-ar scrie jurnalul sau un articol intr-un ziar sau pe blog. E lipsit de finete si pare destul de publicist. Apoi temele abordate mi se par bombastice. El fiind expert in literatura spaniola contemporana, inceraca in proza lui fantastica sa gaseasca solutii unor barfe academice de la ei. In volum exista o poveste ce spune ca Miguel de Cervantes nu e adevaratul autor al lui Don Quijote, in alta gaseste autorul romanului Lazarillo de Tormes, roman anonim publicat in sec XVI, ce inca naste polemici printe cercetatorii ce cauta autorul sau o alta despre Miguel de Unamuno, scriitor si filosof spaniol ce a fost exilat in timpul Franchismului si a carui moarte a nascut controverse, murind la scurt timp dupa ce s-a intors din exil. E ca si cum un scriitor roman ar scrie povesti despre sifilisul lui Eminescu, moartea suspecta a lui Marin Preda sau disparitia Elodiei.
Pentru o carte de 121 de pagini primita cadou, merge. Altfel nu...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...