Treceți la conținutul principal

Trimisul nostru special


"Meeh!"

 Cam asta a fost reactia mea duminica, dupa ce am terminat de citit romanul lui Florin Lazarescu si am inchis e-book reader-ul. A fost unul din acele momente cand ma asteptam la mai mult de la  o carte si am ramas dezamagit. Auzisem multe despre Lazarescu, am Lampa cu caciula in wishlist pe elefant si am citit Titanicul, povestirea sa din Best  of  Proza scurta anii 2000, povestire ce mi-a placut, dar Trimisul nostru special, m-a lasat rece.
Romanul are momente amuzante, e conceput misto, ca un puzzle din care vezi piese razlete ce nu se leaga, dar apoi, incetul cu incetul, totul devine clar si e scri intr-un limaj usurel, dar mi s-a parut superficial. Exista personaje ce puteau fi dezvoltate mai mult si episoade din poveste ce puteau fi diminuate.
Sau poate ca nu mi-a placut subtema, adica tema crestinismului romanesc, a locului unde sacrul se impleteste cu profanul de apar cancanurile eclesiastice de zi de zi. Toata partea asta mi s-a parut scrisa la misto, scrisa ca sa dea bine, cand se putea merge mai in profunzime cu povestile de culise dintr-un ziar mediocru, despre viata de jurnalist ratat si goana lui spre senzational. As putea spune ca in loc sa se urmareasca goana spre senzational a personajului, autorul s-a pierdut in goana lui spre senzational. Si incepuse bine, am ras cu pofta in tren, cand citeam primele capitole ale cartii. Si m-am pierdut pe drum...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...