Treceți la conținutul principal

How I Met Your Mother - The End

A fost odata ca niciodata o sesiune de vara. Era undeva prin anul 3, cred si era imediat dupa un maraton Friends, maraton ce incepuse in sesiunea de iarna. Atunci, am inceput sa urmaresc How I Met Your Mother, The Mother of Comedy!

De la inceput mi-am dat seama ca serialul asta are un termen de valabilitate si asta din cauza scenei de deschidere, cu Ted invarsta vorbind cu copii lui, adolescenti, despre cum si-a cunoscut mama. Dupa caluelele mele, Ted trebuia sa faca primul copil unveva in 2013-2014 dar nu putea sa il faca asa pe nepusa masa, ca doar e ultimul romantic din New York. Asa ca de la sezonul 7 tot stau cu frica finalului.
Serialul asta a avut scenaristi buni ce au stiut sa lege povestile asa cum trebuiau, sa lase portite mici care sa se lege la un moment dat, si care sa gaseasca o idee geniala pentru un ultim sezon si o poveste reala pentru ultimul episod.
Mi-as fi dorit sa vad episodul asta acum un an, cand inca credeam ca lucrurile pot sa ramana la fel pentru totdeauna, cand nu vroiam sa accept schimbarea si transformarea prieteniilor (vezi Lilly), iar acum, un an mai tarziu intleg totul asa cum si personajele inteleg viata. Si e bine sa stim ca nu exista happy end intotdeauna sau ca un happyend poate sa arate altfel decat ne imaginam noi.
O sa-mi lipseasca mult serialul, scemariul bun, glumele amuzante si mintile bolnave ce au putut crea asa ceva. O sa incerc in toamna How I Me Your Dad, dar nu cred ca o sa functioneze si intr-o zi, obisnuit cu ideea ca s-a terminat, o sa incep sa ma uit din nou la el.
Pe curand...

Comentarii

  1. Cam așa e. După ce treci prin anumite experiențe, vezi episodul ăsta ca o retrospectivă a anilor "nebuni" ai tăi, nu ca pe o lecție ce-ar trebui s-o-nveți. Dar ești conștient că orice lecție pe care o simțim pe propria piele nu e o lecție învățată... Dacă am fi văzut episodul acesta pe vremea când nu am fi vrut să concepem așa ceva, nu l-am fi înțeles. Eu am zâmbit la final, cu iz de tristețe, dar am zâmbit...

    RăspundețiȘtergere
  2. PS: Robin cum a ajuns să locuiască tot acolo? =)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Si-a păstrat apartamentul? Nu stiu, la asta nu m-am gandit.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...