03: Praful

UPDATE: Am uitat sa spun ca peste drum de mine e un santier mare. Un mare complex de blocuri. Aici e una din pportile de acces. Gardul santierului este alb, din plexiglas, elegant. Iar pe jos sunt dale metalice penturu nu a fi noroi sau mizerie.

Am realizat ca aici nu e praf. Au fost o serie de evenimente ce puse cap la cap m-au facut sa fiu invidioz. Prima data a fost gunoiul. Tomberonul e intr-o cladire acoperita (ca un fel de garaj) iar inauntru nu pute. Apoi intr-o zi la semafor a oprit pe brima banda, fix langa mine o masina de gunoi. Primul gand a fost ca o sa imi mute nasul. Oarecum revoltat ca inca nu simt mirosul intepator in nas, pentru ca ma pregatisem intens in minte sa rezist, am tras o gura puternica de aer si am realizat ca nu e niciun miros. Apoi am inceput sa analizez masina, era curata, cauciucurile erau curate. Mi-am zis ca sigur o spala in fiecare dimineata si de aceea. Apoi m-am uitat la toate mainile de pe strada: curate, cauciucuri curate, ca si cum abia ar fi fost spalate, toate, chiar TOATE. Ieri m-am uitat pe talpa pantofilor mei sport, pantofi cu care merg mai tot timpul (pe jos cam 40 de minute), pantofi ce au talpa alba. Inca e alba, usor murdara, probabil de cand am mers in Romania cu ei. Asa ceva nu se poate.
Apoi am vazut praf pe monitorul laptopului si am zis:"Ha!". Dar am realizat ca nu l-am sters deloc de 18 zile de cand sunt aici. M-am uitat pe biroum nici urma de praf. Dar am sters mobila asa ca era cazul sa fac curatenie. De aspirat am avut de aspirat scame si cine stie ce mai cazuse pe jos, dar nu praf. E chiar foarte curat aici...
Pe curand...