Treceți la conținutul principal

Shinjuku

De prima data de cand am ajuns in statia Shinjuku, am vrut sa merg sa vad zona. Era un zgarie nor ce se vedea din statie, Cocon Tower (sediul unei universitati de medicina) inconjurat de alte turnuri si spuneam ca acolo e de mine.
Astazi mi-am indeplinit visul. Am fost cu Mario si Nate. Dupa ce ne-am plimbat cam o ora printre zgarie-nori si am facut poze, am vizitat cladirea guvernului (Twins Tower). La etajul 48 (202 m), in fiececare turn este o camera de unde se vede orasul (exact ca in Tokyo Tower). Observatoarele sunt descise zilnic de la 9 la 17 iar intrarea este gratuita. Asa ca am avut parte de un alt moment superb, cu o panaorama a orasului, pe timp de zi, din Shinjiku. In una din pozele pe care le-am pus pe Picasa se vede si Tokyo Tower, turnul de unde am vazut noaptea orasul. La parterul cladirii guvernului se afla un centru de informare turistica de unde mi-am luat un mini-ghid cu fiecare sector al orasului si principalele atractii din sectorul respectiv si o harta a orasului. Atunci am aflat abia ca eu nu locuiesc in Tokio, ci in Kodaira care este un oras satelit, o suburbie a orasului mare, la fel ca si Yokohama, care eu credeam ca e oras independent.
Cand coborasem din tren, vazusem un afis cu un muzeu de arta, muzeu pe care am vrut sa-l vizitam insa era prea tarziu. Insa ghidul de la punctul turistic ne-a spus ca in unul din turnurile din apropiere, la etajul 49 e un muzeu inchinat chinurilor din Al doilea Razboi Mondial.
Tin sa spun ca lifturile din turnuri sunt atat de rapizi incat de fiecare data cand le folosec ametesc si mi seinfunda urechile. In guvern am cronometrat si 59 de etaje au fost coborate in 53 de secunde, insa liftul din cladirea unde era muzeul a fost si mai rapid.
Muzeul era gratuit, micut iar fotografiatul era interzis. Pentru ca toate exponatele erau in japoneza am primit niste foi ce explicau despre ce este vorba in fiecare camera. Muzeul este gandit pentru copii, pentru a intelege mai bine istoria si pentru a nu uita cat au suferit in timpul razboiului. Fiecare camera are o sceneta formata din manechine si acte sau fotografii.
Prima camera este cu inceputul raboiului, cu japonezii in tren, plecand sa lupte. Pe geamurile asa zisului tren sunt proiectate imagini, fotografii din gari din acea perioada.
Urmatoarea camera reprezinta un grup de japonezi in Siberia, adunati in jurul unei bucati de paine, Sunt prezentate hainele ce le purtau in Siberia si muncile manulale la care au fost fortati sa se supuna.
A treia camera infatiseaza repatrierile, viata de pe vapor, scrisori despre cei morti, haine facute manual din resturi si diferite acte.
In penultima camera este un monitor cu un film realizat de una din actritile Japoniei, actrita ce a fost martora ale acelor vremuri, in clasa a treia fiind repatriata cu familia.
In ultima camera sunt calculatoare si carti pentru copii si tineri sa citeasca.
Muzeul este foarte impresionant si arata fixatia japonezilor, lucrul care i-a facut sa fie ceea ce sunt astazi.
Pentru ca deja era ora 3 ne-am dus sa mancam si decizia a fost un Shushi restaurant. Ideea unui astfel de restaurant e ca mancarea se plimba pe o banda, in jurul tejghelii, unde sunt scaune sa stai, iar in interior e bucatarul ce gateste. Pretul farfuriilor e in functie de culoarea lor, servesti cate vrei, platesti la final, cand predai farburiile la bucatarie iar spalatoreasa iti scrie pe o foaie cate farfurii si de care fel ai mancat. Gratuit e ceaiul verde fierbinte, care omoara microbii.
Pe o farfurie sunt doua bucati de shushi. Eu am mancat doua farfurii cu sushi facut la gratar (la 169 yeni farfuria) iar la sfarsit mi-am facut curajul sa mananc si sushi crud (din somon) iar la final celebra omelta dulce se se mananca dupa shushi. In total 6 bucati de shusi si doua bucati de omleta.
Dupa care m-am intors in suburbie, unde este caminul meu.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...