4!

E pentru prima data cand am uitat de aniversare. S-au intamplat atat de multe lucruri in ultimile 20 de zile incat am uitat complet.
Acum 20 de zile eram sigur ca o sa dau uitarii acest episod important din viata mea. Imi ziceam ca daca nu mai scriu e de bine, inseamna ca m-am regasit. Misiunea acestei pagini se incheiase si puteam sa fiu fericit.
Insa am gasit un nou inteles si o noua intrebuintare pentru acest blog. Si titlui e in continuare bun...!
Ma gandesc si acum, la mai bine de 4 ani cum de am gasit un titul atat de bun? Cat de genial pot sa fiu cate odata :)).
Ieri am implinit 4 ani de cand am postat aici prima data. Nu mai vreau sa mai spun ce s-a intamplat in acesti ani ci vreau sa ma bucur de acesti doi ani, de aceasta nou experienta. Acum trebuie sa imi caut Eul pierdut, intr-o civilizatie total diferita. In fiecare zi descoper ceva nou, in fiecare zi experimentez altceva. Tot ce as vrea e sa pot sa transmit tot ce simt eu aici, prin acest blog. Prin ceea ce vizitez, prin ceea ce incerc sa asimilez.
Imi aduc aminte ca domnul profesor Aanicai acum 4 ani a zis ca cei ce au blog sunt frustrati, iar acum si dumnealui este un membru al blogosferei. Imi aduc aminte de cei ce radeau de blogul meu, si au ramas cu rasul... Eu imi vad de viata mea si de lucrueile extraordinare ce mi se intapla iar ei pot afla despre astea doar de aici.
Ma bucur ca momentan pot sa va impartasesc experienta Asiatica aici. Si imi doresc sa va vad pe toti acasa cu bine, in vacanta...
Si merit sa imi dedic aceasta melodie ce imi place atat de mult si mi se potriveste manausa:

Pe curand...