Treceți la conținutul principal

Experiment


Ieri am primit un mail de la Ikki, masterandul ce conduce laboratorul profesorului Hamada ca experimentul de miercuri s-a amanat insa este unul astazi si sa fim la ora 11 in biroul domnului profesor.
Am plecta pe la 9 jumate sa am timp berechet sa ajung. Afara era racoare asa ca am avut pe mine o bluza cu maneca lunga si geaca iar pentru ca picura am avut umbrela.Am ajuns in Takananobaba unde era innourat insa destul de cald. Era a doua oara cand imi iau teapa cu vremea. Am vazut un puhoi de studenti ce o luau intr-o alta directie si mi-am zis ca aia e celebra scurtatura catre campus (vazusem pe harta ca e una dar nu stiam cum sa merg). Am luat-o pe nistr sradute inguste, printr-o parcare iar apoi am ajuns intr-un parc. Am traversat parcul, am trecut pe langa un bazin de innot si am ajuns la poarta diametral opusa de poarta pe care intram eu. Tot drumul mi-am zis ca daca ma insel iar ei merg in alta parte am timp sa ma intorc si sa o iau pe drumul stiut de mine. Insa drumul era cel bun si dura numai 10 minute. Asa ca am avut un nou record de 50 de minute de ajuns la scoala si nu o ora si 5 minute, vechiul record. Cum aveam timp berechet m-am dus sa ma interesez de cursurile de japoneza. Din pacate, pentru ca am ore miercurea si vinerea de la 10 jumatate nu pot sa particip la cursurile de japoneza. Aceste cursuri sunt in fiecare zi de luni pana sambata de la 9 la 12.
Am aflat de la profesorul Hamada ca seminarul nu se tine inca si ca se va tine doar cand apar probleme la curs. Apoi a venit Ikki si a zis ca trebuie sa plecam. In timp ce traversam campusul a zis ca avem timp sa ne luam ceva de mancare. Am oprit la magazinul de la subsol si ne-a recomandat un recipient mic pe care scria energy. Era un jeleu ce nu contine calorii si are valoarea nutritiva a unui bol de orez. Ca sa ajungem la institutul de cercetare am schimbat 3 trenuri si un autobuz. In staita de autobuz ne-am mai luat ca un fel de placinta cu carne inauntru ce mie mi-a placut mult.
Si acum sa explic cum sta treba cu experimentele pe aici. Intr-un oras de langa Tokyo, dupa cutremur 400 de case au avut de suferit din cauza lichefierii solului. Doi dintre reprezentantii propietarilor acelor case, absolventi de Waseda, au venit la universitate ca ceara ajutor. Universitatea l-a propus pe Hamada, el fiind expert in seisme iar el a zis ca are o propunere dar trebuie facut un experiment. Asa ca asociatia de proprietari plateste tot: experiment, transportul studentilor si plata profesorului. Experimentul afost facut de 5 studenti in an terminal, fiind teza lor de licenta. Experimentul conta in 4 case, la scara 1:50, facute din plastic si carton, ce pe fund au niste greutati care sa reprezinte greutatea utila a casei. Prima casa are o fundatie clasica, a doua o fundatie pe piloti iar urmatoarele doua au o fundatie tip un pilot mare cat fundatia existenta, la una din case cu lungimea de 2,5m iar la a doua 3,5m. Aceste case (machete) au fost bagate in pamant lichefios (nisip suprasaturat cu apa), intr-o cutie metalica, asezata pe o platofma seismica (mai mica decat cea de la Iasi). S-au simulat doua cutremure iar dupa aceea s-a vazut cat s-au afundat in pamant. Rezultatele cele mai bune le-au avut cele doua case cu fundatia cu un singur pilot mare cat tot perimetru fundatiei vechi. La experiment au fost prezenti si reprezentantii consiliului proprietarilor iar dupa acest experiment vor avea o intalnire cu profesorul Hamada sa discute solutia potrivita.
Cei doi proprietari au fost destu de draguti sa ne duca cu masina pana la a doua statie de tren (dincolo de autobuz si primul tren), astfel nu am mai schimbat decat doua trenuri. Banii ce i-am platit azi pe bilet ne vor fi returnati. Am ajuns apoi in camin, la aproape 7. Sunt cam obosit si maine am primul curs.
Pe 14-15 octombrie avem escursie de laborator. Toti studentii profesorului Hamada (studii licenta, master si doctorat) impreuna cu profesorul o sa mergem intr-un oras, intr-o cabana unde trebuie sa facem cate o prezentare de 10 minute a proiectului nostru (licenta, dizentatie, doctorat) iar seara ne imbatam. Ordinile profesorului se executa, nu se discuta. Aceasta petrecere este pe banii laboratorului.


Pe curand...

Comentarii

  1. Wow. Foarte foarte fain, te invidiez pentru ceea ce ai ocazia sa vezi si sa inveti. Te rog, cat timp stai in Japonia, sa scrii in continuare pe blog. Toarna tot! :D Te imbratisez, numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. acum ma pregatesc sa scriu un nou articol despre ce am facut az, am avut primul curs.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...