Treceți la conținutul principal

Masterul in Japona

Probabil ca in orice tara cu un nivel de educatie ridicat masterul se desfasoara asa, insa pentru mine e prima data can ma lovesc de asa ceva.
Pentru a absolvii programul de master trebuie sa:
1. acumulezi un numar de cel putin 30 de credite (in doi ani, ceea ce faceam in Romania intr-un semestru). Cele 30 de credite trebuie sa fie obtinute din 12 credite de seminar si 18 de curs.
2. obtii o nota de trecere la laborator (teoretica cercetare de la noi)
3. sa iti sustii teza de dizetatie.

Deci:
Iti alegi cam 9 credite pe semestre (un seminar - 3 credite si trei cursuri - cate 2 credite de curs ; de obicei seminarul pe care il sustine profesorul tau coordoonator iar cursurile 2 din cele din "Core Courses" si unul din cele generale). Eu semestrul asta voi studia seminarul de "Soil Dynamics and Foundation Engeneering", de fapt e singurul seminar pe care il voi urma pentru ca am nevoie de 4 seminarii in 2 ani si acest seminar are 4 parti. E seminarul pe care il preda profesorul meu Coordonator. Pentru cursuri am ales numai din "Core" si voi studia "Advanced Soil and Foundation Engineering", "Advanced Soil Mecanics" si "Infrastucture Management". Am uitat sa spun ca specializarea mea, data de coordonatorul meu esre de "Environment and Disaster Prevention".
Cat despre partea de laborator si teza lucrurile stau cam asa: iti alegi o tema de cercetare si cam toata ziua de dimineata pana seara stai in laborator si cercetezi, scrii, lucrezi la teza. Atunci cand apar lucrari practice la proiectul de laborator la care esti inscris, te ocupi de partea de proiect iar cand ai ore te duci la ore. Ca sa ma laud, am propiul meu birou, in laborator, alaturi de alti doctoranzi si masteranzi. O sa stau cum stau la noi doctoranzii :D.
Laboratorul profesorului Hamada are in desfasurare trei proiecte. In functie de tema mea de dizertatie, ma voi inrola la un proiect. Toate proiectele sunt bazate pe lichefierea solului si toate bazate pe ultimul cutremur. Unul este un studiu de caz pe Disney Land, unde au aparut niste fisuri pe unde tasneste apa iar pamantul se scufunda, asa ca momentan masoara viteza de scufundare ca apoi sa vada ce masuri pot lua, al doilea e un test de laborator: armeaza pamantul cu niste piloni si apoi il supun la o miscare te tip seismic si ii observa comportarea la lichefiere iar al treilea este un proect pentru case, incearca sa vada cum se comporta o fundatie de tip carcasa (ca un fel de tunel vertical, adanc, ce continua in josul fundatiei existente), in timpul unui cutremur.
Pana marti trebuie sa imi aleg tema tezei de dizeratie, ceva legat de lichefiere, pentru a putea corela cu laboratoarele si trebuie sa fac o prezentare a ceea ce vreau sa cuprinda teza.
Inca nu am nicio idee despre ce voi scrie. Ma gandesc la ceva de modele de reabilitare a fundatiilor ce au suferit in urma lichefierii. Momentan ma documentez cu o istorie a normativelor seismice in Japonia.
Pe curand...

Comentarii

  1. Ce master fain, şi ce super e că faci nişte chestii interesante.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca ar fi fost foarte interesat pentru tine. Eu cautam seismica si m-am lovit de fundatii si geotehnica intr-un fel.
    Tu ce mai faci? Cum iti mai e?
    Incepi acus PhD-ul, mult succes!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...