Treceți la conținutul principal

Primul curs, prima zi de scoala

Azi am fost la primul curs, Infrastucture management. Am cautat cam 5 minute cladirea si sala dar am ajuns la timp. Proful e foarte de treba. E prodecan pe probleme internationale si a avut un student la docotrat din Romania, de la Iasi, de la Hidro. Cursul a fost interesant, ne-a prezentat ce urmeaza sa studiem in acest semestru la acest curs. Vom primii teme dupa fiecare curs iar la final vom avea un examen de tip intrebare raspuns. Am primit o copie a fiecui power-point iar primul curs a fost unul introductiv. De saptamana viitoare va mai asista un profesor ce are o firma de consultanta in infrastructuri si el va prezenta problemele practice.
Profesorul este expert in tzunamii insa a studiat evolutia trenurilor. Cursul va fi o paralela intre infrastucturile din America, Germania, Japonia, China si nu mai stiu ce tara din Africa. Vom studia diferentele si asemanarile pornind de la cultura si istorie.
Am primit si tema pentru cursul viitor: trebuie sa citit primele 77 de pagini dintr-o carte si sa scriem un eseu de o pagina despre importanta infrastucturilor durabile in tara noastra. Initial m-am gandit ca o sa trebuiasca sa ma duc la biblioteca sa iau cartea insa la sfarsit profesorul ne-a dat cate o copie a primelor 77 de pagini din carte. Inainte sa plecam am completat un formular in care ne-am scris numele, varsta, nationalitatea, ce si unde am studiat si daca am mai facut pana acum vreun curs de managementul infrastucturilor sau un curs de management.
Dupa curs m-am intalnit intamplator cu Hakan (turcul coleg cu mine de laborator) care avusese un curs de arhitectura. Era nervos ca profesorul nu venise ci cica anuntase pe un site, unde se anunta daca nu se fac cursuri, dar nu stia de site-ul ala (nici eu nu stiam) si dupa ce a verificat a vazut ca anuntul era in japoneza, oricum nu intelegea nimic. Intre ora a doua (10:40-12:10), pana la ora a treia (13:00-14:30) exista o pauza de aproape o ora pentru masa. Oamenii normali care se trezesc la 7 si iau micul dejun pana la 8, iau pranzul la 12 (cica). Adevarul e ca imi era foame si am mers la cantina cu Hakan. Am mancat peste la gratar (nu stiu ce peste era, cu toate ca avea si capul, insa nu l-am recunoscut - era cam cat un pastrav, si are botul ascutit) ce era foarte bun, cu orez si salata. A fost cam greu sa gasim niste locuri la masa pentru ca toata lumea mananca atunci.
In timpul mesei am discutat despre orele la care ne-am inscris iar Hakan s-a hotarat sa renunte la Arhitectura si sa vina la Management iar eu m-am hotarat sa mai fac un curs. Trei cursuri si un seminar (care nu se face decat cand e nevoie de explicatii in plus fata de curs) sunt prea putin asa ca maine ma duc la Materiale performante de la 14:45. O sa ma inscriu la acest curs pe 3 octombrie cand e urmatoarea perioada de inscriere la cursuri, insa nu vreau sa pierd primul curs.
Dupa masa am mers cu Hakan sa isi faca abonament la sala de fitness a universitatii. Taxa e de 2000 de yeni (cam 80 de lei) pentru un an intreg. Iti trebuie fisa medicala pe care o ai de la vizita medicala, cardul de student, o poza si taxa platita la un automat de platit taxe. M-am gandit sa ma duc si eu de luna viitoare.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...