Treceți la conținutul principal

Dupa ce am plecat

Mi-a fost greu să scriu ceva înainte să plec pentru că am avut câteva zile proaste, zile în care îmi doream să nu mai plec. Îmi doream să le spun într-un mail că imi pare rău să îi anunț, dar am murit.

Mi-a fost greu să imi iau rămas bun de la familie. Marți, când am plecat de la Luncani am plâns tot drumul. Plansesem toată ziua. Îmi gaseam motive să fiu nervos. Miercuri, in aeroport, le-am trimis repede acasa pe mama și Ilinca să nu se apuce de plâns, sa mai plâng și eu. O să îmi fie greu fără familie pentru că așa am fost învățat: să vorbesc în fiecare zi cu mama la telefon și cel puți odată la două zile cu bunicii, să o văd pe Ilinca în fiecare zi și să vorbesc cu ea la telefon de n-șpe mii de ori.

Mi-a fost greu să îmi iau rămas bun de la prietenii de acasă. Vanesa a plecat prima iar în seara aceea am avut depresii. Vanesa a fost mereu cea care era cu voia bună și când o vedeam știam că am pe cine să ma bazez să mă simt bine. Apoi mi-am luat rămas bun de la Ioana, care pleacă si ea in Germănica în 10 zile. Am fost nvățat să vorbesc cu ea ori de câte ori aveam o problemă iar acum nu știu ce o să mă fac.

Imi pare rău că nu m-am văzut vara asta cu Dumitreasca pentru că nu exosta vară fără ea. Poate că și ăsta e un motiv pentru care vara asta a fost atât de ciudată și de tristă.

Mă bucur enorm că am reluat legătura cu Roxana pentru că a fost salvarea mea. Ori de câte ori vroiam să ies în oraș, ea era disponibilă. Dimineța ea era cea cu cafeaua și cu xbox-ul, seara aveam unde să ieșim sau cu cine să merg la film. Nu știu cum de s-a rupt la un moment dat legătura între noi dar îmi pare atât de bine că am reluat-o.

Lavinia e persoana care te scoate din depresii cum o vezi. Cât e de mică are un zâmbet atât de mare și mereu râde. Păcat ca are familie mare, serviciu și îndatoriri că rar mă văd cu ea. Ba e la socrii, ba la bunicii lui Cătă, ba la țară, ba la hram, ba i-au venit neamurile din Italia, ori are masaj sau pedichiura sau se pensează așa e foarte greu să te vezi cu ea. Singura șansă e să îi faci o vizită la serviciu.

Cosminelul e parșiv. Se plange că îi e dor de mine dar nu dă niciun semn când ajunge în Bacău. Știu ca are eveniment mare în famili săptămâna asta și vreau să îî spun că sunt cu gândul alături de ea și că nu ii port pică că nu dă nici un semn. Mereu va rămâne Super Cos, cea care trimite mesaje, de ma lasă fără replică.

Georgiana dacă nu mă f**e(cenzurăm)un pic la melodie, nu e ea. Trebuie să ne întelegem bine o perioadă după care îi vine stopul și se oftică ca tolomaca. Si din cauza ei, eu azi mă spăl direct cu gel de duș, fără să am și eu un burete. Și nici nu am găsit unul pe aici. Dar ce ar fi viața mea fără ea. Ar fi banală și fără de urcușuri si coborâșuri. Si după cum îmi spune toată lumea: tare-mi mai place J). Oricum știu că moare de ciudă, intr-un mod bun, că eu sunt aici, în țara în care visează ea să ajunga de mult timp.

Și uite cum am reușit să termin dintr-o notă tristă într-una veselă. O să imi fie dor de familie, de prietenii de acasă, de prietenii și de gașca din Iași și sper să ne vedem sănătoși, cu toții, la vară.

Pe curând...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...