Dupa ce am plecat

Mi-a fost greu să scriu ceva înainte să plec pentru că am avut câteva zile proaste, zile în care îmi doream să nu mai plec. Îmi doream să le spun într-un mail că imi pare rău să îi anunț, dar am murit.

Mi-a fost greu să imi iau rămas bun de la familie. Marți, când am plecat de la Luncani am plâns tot drumul. Plansesem toată ziua. Îmi gaseam motive să fiu nervos. Miercuri, in aeroport, le-am trimis repede acasa pe mama și Ilinca să nu se apuce de plâns, sa mai plâng și eu. O să îmi fie greu fără familie pentru că așa am fost învățat: să vorbesc în fiecare zi cu mama la telefon și cel puți odată la două zile cu bunicii, să o văd pe Ilinca în fiecare zi și să vorbesc cu ea la telefon de n-șpe mii de ori.

Mi-a fost greu să îmi iau rămas bun de la prietenii de acasă. Vanesa a plecat prima iar în seara aceea am avut depresii. Vanesa a fost mereu cea care era cu voia bună și când o vedeam știam că am pe cine să ma bazez să mă simt bine. Apoi mi-am luat rămas bun de la Ioana, care pleacă si ea in Germănica în 10 zile. Am fost nvățat să vorbesc cu ea ori de câte ori aveam o problemă iar acum nu știu ce o să mă fac.

Imi pare rău că nu m-am văzut vara asta cu Dumitreasca pentru că nu exosta vară fără ea. Poate că și ăsta e un motiv pentru care vara asta a fost atât de ciudată și de tristă.

Mă bucur enorm că am reluat legătura cu Roxana pentru că a fost salvarea mea. Ori de câte ori vroiam să ies în oraș, ea era disponibilă. Dimineța ea era cea cu cafeaua și cu xbox-ul, seara aveam unde să ieșim sau cu cine să merg la film. Nu știu cum de s-a rupt la un moment dat legătura între noi dar îmi pare atât de bine că am reluat-o.

Lavinia e persoana care te scoate din depresii cum o vezi. Cât e de mică are un zâmbet atât de mare și mereu râde. Păcat ca are familie mare, serviciu și îndatoriri că rar mă văd cu ea. Ba e la socrii, ba la bunicii lui Cătă, ba la țară, ba la hram, ba i-au venit neamurile din Italia, ori are masaj sau pedichiura sau se pensează așa e foarte greu să te vezi cu ea. Singura șansă e să îi faci o vizită la serviciu.

Cosminelul e parșiv. Se plange că îi e dor de mine dar nu dă niciun semn când ajunge în Bacău. Știu ca are eveniment mare în famili săptămâna asta și vreau să îî spun că sunt cu gândul alături de ea și că nu ii port pică că nu dă nici un semn. Mereu va rămâne Super Cos, cea care trimite mesaje, de ma lasă fără replică.

Georgiana dacă nu mă f**e(cenzurăm)un pic la melodie, nu e ea. Trebuie să ne întelegem bine o perioadă după care îi vine stopul și se oftică ca tolomaca. Si din cauza ei, eu azi mă spăl direct cu gel de duș, fără să am și eu un burete. Și nici nu am găsit unul pe aici. Dar ce ar fi viața mea fără ea. Ar fi banală și fără de urcușuri si coborâșuri. Si după cum îmi spune toată lumea: tare-mi mai place J). Oricum știu că moare de ciudă, intr-un mod bun, că eu sunt aici, în țara în care visează ea să ajunga de mult timp.

Și uite cum am reușit să termin dintr-o notă tristă într-una veselă. O să imi fie dor de familie, de prietenii de acasă, de prietenii și de gașca din Iași și sper să ne vedem sănătoși, cu toții, la vară.

Pe curând...