National Museum Tokyo
Initial astazi trebuia sa merg cu Morgan (americanul) in Shunjuku sa isi ia el incaltaminte. Shinjuku e un cartier de zgarie-nori, unde se afla majoritatea brandurilor internationale si sediile marilor companii. Cum Morgan poarta 45 la picior este singurul loc unde ar putea gasii ceva.
Insa dimineata Satoshi (japonez, student in anul 4 la mediu ce a fost plecat doi ani in California cu o bursa pe literatura) a venit cu ideea de a merge sa vizitam Muzeul National de Istorie. Trebuia sa ne intalnim cu el in Takananobaba la 13 pentru ca el avea nistre treburi de rezolvat pana atunci. La ora stabilita si la locul stabilit eram cu totii acolo si am decis mai intai sa mancam. Toti aveau chef de soba, mai putin eu. Mie nu imi plac deloc. Soba, in cazul in care nu ati dat click pe linkul de dinainte, sunt pastele lor, ce au o culoare negricioasa, ce se manca reci, inmuiate intr-un sos rece, din peste condimentat cu ceapa si wasabi. Restaurantele de obicei au fie poze cu mancarea ce o servesc in acea zi, fie in vitrina au farfurii cu mancarea respectiva. Mancarea din vitrina este facuta din plastic. Restaurantul la care am mancat astazi avea mancarea in vitrina. Am ales meniul 46: Intr-un bol, de jos in sus era orez, un sos al naibii de picant dar bun, carne de porc (e cea mai mancata carne aici) si un ou, totul pentru 650 yeni (100 yeni 4 lei). Am intrat inauntru unde aveau un aparat in care puneai banii si apasai pe butonul corespunzator meniului tau. Si cum restaurantul era specific pentru Soba, am primit moca si soba. De obicei primesti apa sau ceai de orez (care e foarte bun, doar ca miroase cam ciudat, miroase a Japonia) insa aici am primit si soba. Soba pe care a mancat-o Mario (cel jumate japonez- jumate tailandez) pentru ca nu se cuvine sa lasi mancarea in farfurie.
Dupa masa am plecat spre Ueno, ua din cele mai mari statii din Tokyo. Din Takanobaba pana in Ueno trenul (JK Line) face 21 de minute.
In Ueno exita un parc mare in care pe langa plimbare si un lac, exista un teren de baseball, Muzeul Ueno, Body Museum -Muzeum of Western Art, Museum of Science and Nature, o gradina zoologica si National Museum of Tokyo.
Am ales sa vizitam pe ultimul pentru ca este unul din cele mai importante muzee. Muzeul gazduieste o coletie de statui de lemn, una de arme, costume de razboi, portelan, etnografie, evolutia modei, caligrafie, bronz, monede si stauete vechi. Aceste expozitii sunt in cladirea principala si o parte din cladirea ce gazuieste colectii provizorii. Acum era o colectie de statui din China. In doua ore jumatate nu am apucat sa vedem decat cladirea principala si putin din gradina muzeului. In cele 5 cladiri ale muzeului, din care una era inchisa pentru renovare se mai puteau vedea colectii donate, o isotrie a artei Chineze si Taiwaneze si influentele artei Japoneze din acesea doua, plus o colectie mai mare de monede si evolutia lor.
Pretul biletului este de 600 de yeni si 400 pentru studenti (Noroc de Morgan ca si-a dat seama ca putem arata viza de pe pasaport ca fiind una de studenti, pentru ca nu avem inca student card id-urile). Muzeul mi-a placut foarte mult. Este foarte bine organizat si pus la punc. Se pot face fotografii, fara blit, cu exceptia exponatelor ce au in casuta cu explicatii semnul de fotografiere interzisa.
Poze de la muzeu puteti vedea aici.
Pe curand...
Insa dimineata Satoshi (japonez, student in anul 4 la mediu ce a fost plecat doi ani in California cu o bursa pe literatura) a venit cu ideea de a merge sa vizitam Muzeul National de Istorie. Trebuia sa ne intalnim cu el in Takananobaba la 13 pentru ca el avea nistre treburi de rezolvat pana atunci. La ora stabilita si la locul stabilit eram cu totii acolo si am decis mai intai sa mancam. Toti aveau chef de soba, mai putin eu. Mie nu imi plac deloc. Soba, in cazul in care nu ati dat click pe linkul de dinainte, sunt pastele lor, ce au o culoare negricioasa, ce se manca reci, inmuiate intr-un sos rece, din peste condimentat cu ceapa si wasabi. Restaurantele de obicei au fie poze cu mancarea ce o servesc in acea zi, fie in vitrina au farfurii cu mancarea respectiva. Mancarea din vitrina este facuta din plastic. Restaurantul la care am mancat astazi avea mancarea in vitrina. Am ales meniul 46: Intr-un bol, de jos in sus era orez, un sos al naibii de picant dar bun, carne de porc (e cea mai mancata carne aici) si un ou, totul pentru 650 yeni (100 yeni 4 lei). Am intrat inauntru unde aveau un aparat in care puneai banii si apasai pe butonul corespunzator meniului tau. Si cum restaurantul era specific pentru Soba, am primit moca si soba. De obicei primesti apa sau ceai de orez (care e foarte bun, doar ca miroase cam ciudat, miroase a Japonia) insa aici am primit si soba. Soba pe care a mancat-o Mario (cel jumate japonez- jumate tailandez) pentru ca nu se cuvine sa lasi mancarea in farfurie.
Dupa masa am plecat spre Ueno, ua din cele mai mari statii din Tokyo. Din Takanobaba pana in Ueno trenul (JK Line) face 21 de minute.
In Ueno exita un parc mare in care pe langa plimbare si un lac, exista un teren de baseball, Muzeul Ueno, Body Museum -Muzeum of Western Art, Museum of Science and Nature, o gradina zoologica si National Museum of Tokyo.
Am ales sa vizitam pe ultimul pentru ca este unul din cele mai importante muzee. Muzeul gazduieste o coletie de statui de lemn, una de arme, costume de razboi, portelan, etnografie, evolutia modei, caligrafie, bronz, monede si stauete vechi. Aceste expozitii sunt in cladirea principala si o parte din cladirea ce gazuieste colectii provizorii. Acum era o colectie de statui din China. In doua ore jumatate nu am apucat sa vedem decat cladirea principala si putin din gradina muzeului. In cele 5 cladiri ale muzeului, din care una era inchisa pentru renovare se mai puteau vedea colectii donate, o isotrie a artei Chineze si Taiwaneze si influentele artei Japoneze din acesea doua, plus o colectie mai mare de monede si evolutia lor.
Pretul biletului este de 600 de yeni si 400 pentru studenti (Noroc de Morgan ca si-a dat seama ca putem arata viza de pe pasaport ca fiind una de studenti, pentru ca nu avem inca student card id-urile). Muzeul mi-a placut foarte mult. Este foarte bine organizat si pus la punc. Se pot face fotografii, fara blit, cu exceptia exponatelor ce au in casuta cu explicatii semnul de fotografiere interzisa.
Poze de la muzeu puteti vedea aici.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu