Treceți la conținutul principal

Ginza si Tokyo tower



Imi pare rau ca am ramas fara baterie la camera astazi si nu am facut nici o poza, insa o sa fac rost in curand de ele.
Azi am avut un blocaj. Jumatat de zi m-am chinuit sa ma apuc sa scriu la prezentarea dizeratiei si nu am resusit. Asa ca atunci cand Nate mi-a zis ca vrea sa mearga seara in Shinjuku, am zis ok. Insa planul s-a schimbat si am ajuns in Ginza. Mai stiti filmuletul acela cu aglimeratia mare din Tokyo, cu acea intersecti mare, ei, aia e in Ginza. In ginza gasesti toate brandurile posibile. De la celem ai accesibile ca H&M sau Zara la Dior sau Armani. Si e atat de frumos seara. Ne-am plimbat pe strazi, ne-am uitat la vitrinile colorate, la arhitectura si ne-am gandit sa mergem sa mancam. Am ajuns la o cladire cu 6 etaje ce avea la fiecare etaj un bar sau un restaurant. Ne-am gandit sa alegem unul care avea un meniu intersant si ieftin. Pentru ca eram intr-o zona de lux si cam toate restaurantele aveau preturi piparate. Am urcat ca nebunii niste scari inguste, vreo 5 etaje si am ajuns la o usa deschisa. Am ales o masa, ni s-a adus apa (care e moca in Japonia la restaurante), ni s-au adus prosoape umede ca sa ne stergem si meniurile. Cand am vazut preturile si ceea ce aveau am realizat ca am gresit restaurantul. Ce sa facem... cum sa plecam. Bausem apa, ne stersesem cu prosoape. Unul din prietenii lui Wey a citit ca scrie ca e interzisa servirea persoaneleor sub 20 de ani si cum Wey, colegii lui din China si Mart au sub 20 am plecat pe acest motiv. Am coborat si ne-am uitat iarasi la meniuri. Ajunsesem la 5, si restaurantul unde vroiam noi sa mergem era la 4. Insa usa era inchisa. Asa ca am coborat din nou, si am realizat ca exista un lift care duce direct in restaurant. Eu am mancat carofi prajiti cu frigarui de pui (simteam nevoia sa mananc ceva mai de acasa), restul au mancat ce au vrut: de la soba la pizza.

Dupa ce am plecat, plimbandune pe strazi am observat undeva in departare Tokyo Tower. Sincer nu aveam nicio idee despre cladirea de 333 m, ce are o structura gen Turnul Efel, ce gazduieste antenele pentru principalele radiouri din Tokyo. Wey a cautat pe net si am aflat ca e deschis pana la 10 si ca ultimul tur incepe la 9:45. In Mai putin de 20 de minute am strabatut mai mult de 2 km sa ajungem acolo. De fiecare data can turnul aparea de dupa cladiri ne bucuram ca e mai aprope. Nu credeam ca o sa ajungem, dar am reusit. Am platit 820 de yeni pe bilet dar a meritat. Am vazut cea mai frumoasa priveliste urbana din viata mea. La inaltimea de 150 m (pana acolo am luat un lift ce urca nebuneste de repede) e un observator, din sticla, ce iti ofera o panorama de 360 de grade a orasului. Privelistea era superba. Nici un filmulet de pe youtube nu reuseste sa egaleze ceea ce am vazut eu. Din loc in loc erau monitoare ce aratau cladirile ce le vedeai in fata ta, intr-un filmulet ce derula 12 ore din priveliste. Puteai apasa pe cladiri si obtine informatii despre ele. Am stat acolo pana la 10 jumatate, cand am fost poftiti afara. Am ajuns fix la 12 in camin, cand teoretic se inchide caminul, am facut un dus si inca ma gandesc la acele imagini minunate. Mi-am adus aminte de Bucium si de Cetatuia, insa e cu totul si cu totul altceva.

Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...