Treceți la conținutul principal

Roke

UPDATE 1: Deja s-a innourat deja si cred ca vine ploaia
UPDATE 2: Cand m-am intors copacii cazuti erau deja curatati

Si am trecut si prin experienta primului taifun. Ploua de vreo 3 zile si toata lumea spunea ca e din cauza taifunului, ca se apropie. Ieri a trebuit sa fim la scoala la 9, sa ne luam cardurile de student. Am plecat pe la 7 jumatate, cand ploua marunt dar destul de tare. Pana in statie m-am udat destul de tare si asta pentru ca umbrela mea era destul de mica.
Am avut ceva aventuri pana la Nishi-Waseda. Pentru ca ploua nu am vrut sa mergem pe jos din Takadanobaba pana in campus si am mai mers o statie cu trenul ,pana in Shnjuku (care aprops, e cea mai mare statie din lume, are 200 de iersi) iar de acolo am mers cam 15 minute pana la linia de metrou la care trebuia sa ajungem, ca sa coboram in Nishi-Waseda. Cum am ajuns pe peron am vazut metroul acolo iar cel care sta langa el, ca sa anunte cand pleaca ne facea semne disperate sa ne grabim ca pleaca. Ne-am urcat in el si imediat a si plecat. Pe drum am realizat ca e n expres si ca nu opreste decat la ultima statie. Asta nu era mare problema pentru ca a ajuns aclo in 6 minte si am luat un local inapoi, doua staii si in 3 minte eram inapoi. Insa toata aceasta tavatura a incins spiritele si baietii s-au laut la cearta. Ca era mai bine sa mergem pe jos, ca ajungeam deja, ca de ce nu ne-am uitat la tren. Adevarul e ca intarziasem deja 15 minute. Nu a fost o problema pentru ca in 5 minute am rezolvat tot si am ajuns la orientararea de la 10.
La 11 am avut inalnire cu profesorul cand am iesit de la intalnire ploua ca la nebuni. Nu puteam sa iesim, era o perdea de apa. Cand s-a mai linistit un pic am fugit spre laborator. Pentru ca umbrela mea era prea mica, m-am decis sa imi cumpar una noua. Am coborat la magazinul studentesc si am luat una la 380 yeni (cam 11 lei). Cand am iesit cu ea s-a pornit o vantoasa de mi-a intors-o pe dos si mi-a si rupt-o. Si nu numai mie, toti care eram in acel loc, unde vantul batea destul de tare, am patit acelasi lucru.
Am avut treaba in Waseda si ploaia se mai potolise. Mi-am luat o noua umbrela la 500 de yeni si cu ea am pornit la pas pana in statie. Se incalzise brusc si era o umezeala prea mare, iar ploaua era ca o boare usoara, mai mult abur decat apa. Abia puteai respira.
In gara era nebunie mare. Trenurile incepusera sa aiba intarzieri. Era un puhoi de lume... Insa m-am intalnit cu Morgan, am luat un Rapid, am schimbat cu un local in penultima statie si am ajuns cu bine.
Insa cred ca am fost printre utimii care au ajuns. Ploaia a reinceput, vantul batea nebuneste, umbrela o lua razna, am ajuns in camin ud pana la piele. Am stors pana si chilotii de apa.
Pe la 5 a inceput adevaratanebunie. Pomii se undulau atat de tare, vantul suiera ca la nebuni, ploaia lovea cu brutalitate cladirile, un vuiet si o jale se auzea de peste tot.
Am coborat la masa, asteptam sa se stinga lumina oricand la cum bateavantul. Roke a fost un taifun mediu si cred ca pana a ajuns in Tokyo si-am mai pierdut di intensitate. Furtuna mi-a adus aminte de o furtuna de vara, de la noi, dar la noi astfel de furuni tin maxim jumatate de ora, si dupa primele 5 minute se ia lumina. Aici tinut doua ore si nu s-a intamplat nimic. La masa am aflat ca Nate e blocat undeva intr-o statie ep drum pentru cal nimia ferata e inundata si sun se mai poate circula. Mario si Mart ramasesera la karaoke pana s-aoprit ploaia iar Alireza era blocat in statie, unde din cauza ploii, acopeisul de pe peron se prabusise partial. La 7 jumatate au aparut cam toti pentru ca ploaia se oprise, mai putin Nate, care era blocat acolo. Cativa baieti cu biciclete au plecat dupa el, luand dupa ei o bicileta goala, sa aiba cu ce sa se intoarca.
Brusc se oprise ploaia, se oprise si vantul. Singurele dovezi ca fusese taifun erau frunzele de pe strada si baltile.
Astazi am plecat la scoala sa imi fac vizita medicala. Lumea deja spala trotuarele in fata casei. Apa s-a cam uscat de pe strada. E din nou ingrozitr de cald. Doi copaci au cazut in drumul de la camin in statie. In statie acoperisul e refacut deja. Lumea a reveit la normal.
Pe drum am aflat ca aseara, pe la 10 jumatate a fost un cutremur. La ora aia faceam dus si cred ca de asta nu l-am simtit.
Pe curand....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...