Treceți la conținutul principal

Akihabara

Asteptam de mai mult de o saptamana sa merg aici. Mi-am facut toate plaurile posibile, am citit informatii despre zona si am postat pe grupul nostru de pe facebook. Nimeni nu a vrut sa mearga... Apoi a venit Anul nou si totul era inchis... Asa ca am amanat-o pe miercuri, cand se re-deschideau toate si cand putea venii si Puskhar si Hakan.

De fiecare data cand ne facem planuri sa mergem undeva, nu ne iese. Asa s-a intamplat si de data asta. Cu toate ca l-am sunat de la 10 pe Pushkar sa se trezeasca, de nenumarate ori, de fiecare data spunandu-mi ca e treaz, pe la 11:45 imi trimite mesaj ca a adormit la loc si abia s-a trezit, si ca ne vedem direct acolo. In Takadanobaba am stat 20 de minute sa il astept pe Hakan care nu raspundea nici la mesaje si nici la telefon. Dormea si el. Asa ca am plecat de unul singur, si in loc sa fiu la 1 si un ferst cum ma gandisem, am ajuns la 2.


De la 2 pana la 3 ne-am plimbat prin Electric City. Electic City este o zona din Akihabara plina de magazine electrice: de la becuri si cabluri pana la electrocasnice, karaoke, sali de jocuri, pocanele si  tot felul de nebunii, colorate si cu muzica data tare. Tot acolo vezi fete imbracate in haine gen Heidy si magazinele de unde isi cumpara hainele alea ciudate.
In timp ce ne plimbam m-a sunat Hakan, care se trezise si vroia sa vina si el. MI-a spus ca ajunge in jumatate de ora, si i-am zis sa vina intr-o statie, Ochanomizu, pentru ca in apropierea statiei erau lucrurile pe care voriam sa le vizitez. Insa ne-am ratacit. Eu nu m-am uitat pe google maps sa vad in ce directie mergem iar Pushkar era foarte sigur de indeletmisirile sale, mai ales ca mersese de nenumarare ori in Ochanomizu.. Insa am ajuns cu totul si cu totul in alta parte, in alta statie de tren, la o alta linie feroviara. Noroc de niste domni draguti, pe care i-am intrebat unde suntem si nu numai ca ne-au luminat, ci ne-au si explicat pe harta, pe care o aveam, cum sa ajungem la locatia dorita. Partea buna era ca nici Hakan nu aparuse pentru ca se hotarase sa faca un dus mai intai.
In Ochanomizu a foat urmatoarea intamplare ce ne-a facut sa mai pierdem din timp. L-am asteptat pe Hakan vreo 10 minute in fata iesirii din statie si nici urma de el. Il sun, il intreb unde e, imi spune ca e in statie, la iesire. Aceasi iesire, dupa nume. Ma intreba daca sunt la A sau B. Ii zic ca nu exista nici un A sau B, ca e doar una. Imi spune ca nu e una, ca sunt 2. Ma roaga sa ii trimit un print-screen cu locatia mea de pe google maps, si apoi ma suna sa imi spuna ca nu sunt in Ochanomizu ci in Shin-Ochanomizu. M-au apucat toti dracii si ii explicam ca intre cele doua statii e o distanta de 5 metrii, de aia apar intre ele. Incep sa ii citesc tot ce scrie pe reclama luminoasa a statiei si se face liniste. Esti la statia JR, nu la Metrou, ma intreaba... A... exista si o statie de metrou... Dupa logica mea era mai simplu sa ia din Takadanobaba un tren pana in Akihabra si apoi sa schimbe linia, insa el a luat un metrou din Nishi-Waseda si apoi a schimbat linia. Asa ca am mai pierdut ceva timp pana ne-am gasit.
NOTA: Hakan sta undeva, intre aceste doua statii: 1.Takadanobaba - e statie pentru trenuri, JR (Japanese Railways- compania de statm un fel de CFR dar mai evoluat) si Seybu Lines - o companie privata, ce face legatura intre Tokyo si Kodaira (trenul pe care il folosesc eu). Trenuril de la JR arata toate la fel, insa au o dunga de culoare diferita, in functie de linie (verde, abastra, portocalie, rosie etc).
2.Nishi-Waseda - statie de metrou. Metrourile sunt scumpe daca faci schimb metrou-tren, in schimb daca ai ruta numai cu metrou, e uneori mai ieftin decat cu trenul.
In Ochanonizu, statia de tren era pe celalalt mal ar raului fata de statia de metrou, de asta nu ne gaseam.

La cateva minute de mers era Nicolai-Do, singura Biserica Ordoxa sin Tokyo. Biserica a fost construita de Sfantul Nicolae Kasatkin, un pelerin rus ce a venit in Tokyo pentru a raspandii ortodoxismul. Biserica, construita in stitul bizantin, a fost ridicata intre1884 si 1891 si refacuta dupa cutremurul din 1923. Din pacate era interzisa fotograiferea inauntru, insa pentru ca eram ortodox mi s-a dat voie sa intru  pana in fata altarului sa ma inchin. Am aprins lumanari si am donat niste banuti bisericii, dupa care am plecat, pentru ca orele de vizita se terminasera.

Dupa aceea am vizitat prima scoala teologica din Tokyo si templul budist din incinta, constuite in 1630.
Urmatoarea oprire trebuia sa fie un templu sintonist contruit in 730, insa strada unde era, era plina de oamnei si de politie ce incercau sa tina in frau traficul.

Asa ca ne-am indreptat spre strada muzicala, o strada unde sunt numai magazine ce vand instrumente muzicale. Am inrat in cateva magazine, ne-am uitat la instrumente si am acultat oamenii ce cantau in interior.
Ar mai fi trebuit sa vizitam o strada cu buchinisti (anticariate) insa era tarziu, se lasese firg si ne era foame.

Ne-am intors in Takadanobaba, unde am luat cina la Moo-moo paradise, incercand pentru prima data Shabu-Shabu. Despre Shabu-Shabu o sa scriu un articol, ce probabil va fi planificat pentru data de 11 ianuarie, pentru ca pana atunci am planificate alte articole.

Pe curand...

Comentarii

  1. Ce-mi place sa citesc astfel de jurnale de călătorie. Pe alte bloguri e atât de plictisitor fiindcă mulți din cei ce povestesc scriu de parcă ar fi un ghid de călătorie. Mie îmi place stilul personal, să citesc și întâmplări, năstrușnicii, gafe, despre oameni care se rătăcesc, etc.
    La biserică în ce limbă se slujește?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult! De asta am si citatul din Paler, sub numele blogului, pentru ca nu pot sa scriu, fara sa ma descriu...

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-am dat seama ca in nebunia mea, nu am explict cum de a aparut neintelegerea cu statiile. Insa acum am adaugat o nota ca sa inteleaa toata lumea

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...