Treceți la conținutul principal

Olteanca si moldoveanul

Mi-a fost dor sa scriu pe blog...am cam trisat si am avut articole programate in ultimile zile. Mă simt mai bine. Ficatul mă mai deranjează ușor, din cand in cand. Parca si problemele cu insomnia se rezolva încet, încet.
Ieri a fost sarbatoare așa ca a fost liber. A fost Coming of Age Day, o sarbatoare in care toți ce au devenit majori in ultimul an (20 de ani e vârsta majoratului) sărbătoresc, îmbrăcati in haine tradiționale si organizeaza petreceri.
Nici astăzi nu se fac ore la Waseda, insa nu știu de ce. Doar ca astăzi, am fost in vizita de studiu, pentru proiectul de dizertatie, lucru despre care o sa scriu mâine. Si cum a fost sarbatoare si am mai avut inca o zi de vacanta, m-am întâlnit, in sfârșit, cu Andreea.
Cine e Andreea? Va spuneam mai demult ca am aflat de existența a doi romani la Waseda: Catalin si Andreea. Cu Andreea am reușit sa mă vad.
După ce paranoia mea caracteristica si-a spus cuvântul: i-am spus ca nu vrea sa se vadă cu mine pentru ca-s moldovean si ea e olteanca  si dupa ce ne-am tachinat cu subiectul asta, am reusit si ne-am intalnit.
. Totul a pornit de la o purikura pe care ea o postase. Purikura sunt niște poze tradiționale japoneze, pe care le fac de obicei prietenii între ei dar cel mai des fetele si cuplurile. Sunt pline de briz-brizuri si au in oarecare Photoshop incorporat. Eu am fost fascinat de ele si mereu am vrut una. Si uite ca Andreea mi-a îndeplinit dorința.
După ce am făcut poza, am luat pranzul. Am mâncat pentru prima data abura soba, un fel de paste , găsite cu ulei, legume si carnita. Asta e un lucru ciudat in Japonia pentru ca de obicei pastele lor fie sunt in supa, fie doar fierte.
In timpul mesei dar si apoi, in timp ce ne-am plimbat, am vorbit in româna!!! Da, e un lucru normal pentru doi romani, insa eu eram foarte încântat. La inceput am fost timid in folosirea limbii native, insa la un moment dat Andreea mi-a atras atenția ca vorbesc prea tare.
Îmi era dor de româna, vorbita in alta parte decât la telefon sau skype. Si îmi era dor de o persoana ce vorbește mai mult decât mine.
Pentru ea, Japonia e visul cel mare. A studiat japoneza la Universitatea București si asta e apogeul ei educational. Eu in câteva ore am învățat destul de multe lucruri despre Japonia si despre japonezi de la ea. Pentru ca le are!
Mi-a placut ca a observat ca japonezele poarta pantalni scurti si iarna. Si a avut o replica tipic romaneaca: n-o sa poata sa faca copii niciodata.
Mi-ar face plăcere sa mă revad cu ea, dar cred ca asta ca fi după sesiune, când mai mult ca sigur vom merge intr-un club împreuna.
Pe curând...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...