4 luni
Uneori ma gandesc daca nu sunt sociopat... Apoi se intapla ceva, gen luna ce tocmai a trecut, si realizez ca sunt doar superficial.
Luna trecuta ma plangeam de probleme cu dintii si imi era frica de luna pe care tocmai am incheiat-o. S-a dovedit a fi doar o luna plicitsitoare.
Nu am avut sarbatori. Sincer, nu am simtit Craciunul si nici Anul Nou si nici ziua mea. Am vorbit in schimb cu mai multa lume pe net, dar am si avut timp berechet, timp sa incep 4 seriale si sa ma plictisesc de moarte.
Cum sa simti Craciunul cand nu ai carnati, toba, caltabosi si prajiturile de Craciun ale mamei. Cum sa simtit trecerea in noul an fara Revelion, petreceri, tinute si sampanie si cum sa imi simt ziua fara prietenii mei dragi, familie, pizza si petreceri...
Dupa cum stiti, am experimentat un nou fel de An Nou, cu noi traditii, insa a fost pentru mine, altceva...
Am incercat sa simt spiritul de sarbatoare, inpodobind camera si bradul de Mos Neculae, ornamente ce inca le tin, pentru ca azi, e Craciunul pe stil vechi. Insa cand credeam ca voi avea o luna linistita, a venit momentul cu Mario - faptul ca s-a sinucis. Sunt zile cand inca ma gandesc la asta, zile cand parca ii simt lipsa. In sala de mese, avem un tablou cu nistre placute cu numele nostru. Cand te duci la masa, iei placuta de pe tablou, si o pui intr-o cutie, la tezgheaua de la bucatarie. Asta ca sa nu dai tzeapa si sa mananci de doua ori, si sa ramana altii fara mancare. De fiecare data cand ma duc la masa, ma uit sa vad cine, din cei cunoscuti a fost deja la masa si cine nu. Pentru ca ar putea sa vina in timp ce mananc. Si de fiecare data, ma uit spre locul unde trebuia sa fie placuta lui Mario, placuta ce acum e goala...
Am vizitat doua lucruri in vacanta, as fi vizitat mai mult, daca as fi avut cu cine... Ma gandesc ca vine vacanta in februarie si sper ca in cele doua luni sa am cu cine sa merg creanga si sa vizitez, pentru ca o iau razna in camin... Iar pe Hakan nu ma pot baza, pentru ca pleaca acasa...
Dar luna asta am fost in Akihabara, zona din Tokyo unde cultura pop este cel mai bine raspandita, si in Odaiba, cea mai colorata (magazine, parcuri de distractie, plaja) zona din Tokyo.
Tot luna asta am incercat doua noi tipuri de mancare, foarte bune, si in acelasi timp am petrecut timpul intr-un fel foarte interesant, pregatind Shabu-Shabu si Okonomiaki.
Dar din pacate starea mea de sanantate nu e atat de buna. Din cauza modificarilor majore din ultimile 4 luni: alimentatie, schimbare fus orar, stil de viata, aer, din cauza insomiilor din ultima luna si din cauza ca am un ficat mai lenes, a inceput sa ma supere. Am fost la o clinica si am fost dianosticat cu ficat obisit. Nu e nimic grav, timp de trei zile trebuie sa iau niste pastile ce imi dau somnolenta si ma fac un pic ciufut, si sa fiu mai atent cu ce mananc...
Din motivul asta ieri nu prea m-am simtit ok de ziua mea si mi-am petrecut ziua intre somn, seriale tv si chat-uiala. Am primit 155 de mesaje pe wall pe facebook :D si am raspuns la fiecare, am vorbit cu cam toata lumea cate un pic, chiar cu lume cu care nu mai vorbisem de mult iar aseara, pe la 11 Pushkar, Mart si Ali mi-au facut o surpriza. Au venit buluc peste mine cu mancare de la Mc, suc, chipsuri, votka si ciocolata sa ma sarbatoareasca. A fost super! Chiar m-au impresionat mult...
Si pana la urma m-am culcat la 4 dimineata. Pentru ca mi-au dat energie si nu mai aveam somn, dupa ce au plecat pe la 1
Si intorcandu-ma la ideea de la inceput... Mi se pare ca am trecut prea repede peste multe aspecte din luna asta, parca mi-a trecut prea repede episodul Mario si parca nu sunt atat de afectat de Sarbatorile ruinate.. Nu sunt sociopat, pentru ca mi-a pasat la un moment dat, si am foat afectat, sunt superficial, pentru ca le-am uitat repede...
Si ca sa ii rapsund oficial unei persoane dragi mie (pentru ca intr-un fel, alaturi de alte doua persoane, reprezinta pentru mine un fel de model): Nu am ganduri sumbre cu insuratoarea... ziceam si eu asa (de la pastile)... ca am prieteni ce deja s-au insurat si au o familie. Insa nu e croiul meu. Eu nu ma vad in categoria pe care americanii o numesc "suburbie" prea curand, cu toate ca locuiesc momentan in suburbie :)).
Pe curand...
Luna trecuta ma plangeam de probleme cu dintii si imi era frica de luna pe care tocmai am incheiat-o. S-a dovedit a fi doar o luna plicitsitoare.
Nu am avut sarbatori. Sincer, nu am simtit Craciunul si nici Anul Nou si nici ziua mea. Am vorbit in schimb cu mai multa lume pe net, dar am si avut timp berechet, timp sa incep 4 seriale si sa ma plictisesc de moarte.
Cum sa simti Craciunul cand nu ai carnati, toba, caltabosi si prajiturile de Craciun ale mamei. Cum sa simtit trecerea in noul an fara Revelion, petreceri, tinute si sampanie si cum sa imi simt ziua fara prietenii mei dragi, familie, pizza si petreceri...
Dupa cum stiti, am experimentat un nou fel de An Nou, cu noi traditii, insa a fost pentru mine, altceva...
Am incercat sa simt spiritul de sarbatoare, inpodobind camera si bradul de Mos Neculae, ornamente ce inca le tin, pentru ca azi, e Craciunul pe stil vechi. Insa cand credeam ca voi avea o luna linistita, a venit momentul cu Mario - faptul ca s-a sinucis. Sunt zile cand inca ma gandesc la asta, zile cand parca ii simt lipsa. In sala de mese, avem un tablou cu nistre placute cu numele nostru. Cand te duci la masa, iei placuta de pe tablou, si o pui intr-o cutie, la tezgheaua de la bucatarie. Asta ca sa nu dai tzeapa si sa mananci de doua ori, si sa ramana altii fara mancare. De fiecare data cand ma duc la masa, ma uit sa vad cine, din cei cunoscuti a fost deja la masa si cine nu. Pentru ca ar putea sa vina in timp ce mananc. Si de fiecare data, ma uit spre locul unde trebuia sa fie placuta lui Mario, placuta ce acum e goala...
Am vizitat doua lucruri in vacanta, as fi vizitat mai mult, daca as fi avut cu cine... Ma gandesc ca vine vacanta in februarie si sper ca in cele doua luni sa am cu cine sa merg creanga si sa vizitez, pentru ca o iau razna in camin... Iar pe Hakan nu ma pot baza, pentru ca pleaca acasa...
Dar luna asta am fost in Akihabara, zona din Tokyo unde cultura pop este cel mai bine raspandita, si in Odaiba, cea mai colorata (magazine, parcuri de distractie, plaja) zona din Tokyo.
Tot luna asta am incercat doua noi tipuri de mancare, foarte bune, si in acelasi timp am petrecut timpul intr-un fel foarte interesant, pregatind Shabu-Shabu si Okonomiaki.
Dar din pacate starea mea de sanantate nu e atat de buna. Din cauza modificarilor majore din ultimile 4 luni: alimentatie, schimbare fus orar, stil de viata, aer, din cauza insomiilor din ultima luna si din cauza ca am un ficat mai lenes, a inceput sa ma supere. Am fost la o clinica si am fost dianosticat cu ficat obisit. Nu e nimic grav, timp de trei zile trebuie sa iau niste pastile ce imi dau somnolenta si ma fac un pic ciufut, si sa fiu mai atent cu ce mananc...
Din motivul asta ieri nu prea m-am simtit ok de ziua mea si mi-am petrecut ziua intre somn, seriale tv si chat-uiala. Am primit 155 de mesaje pe wall pe facebook :D si am raspuns la fiecare, am vorbit cu cam toata lumea cate un pic, chiar cu lume cu care nu mai vorbisem de mult iar aseara, pe la 11 Pushkar, Mart si Ali mi-au facut o surpriza. Au venit buluc peste mine cu mancare de la Mc, suc, chipsuri, votka si ciocolata sa ma sarbatoareasca. A fost super! Chiar m-au impresionat mult...
Si pana la urma m-am culcat la 4 dimineata. Pentru ca mi-au dat energie si nu mai aveam somn, dupa ce au plecat pe la 1
Si intorcandu-ma la ideea de la inceput... Mi se pare ca am trecut prea repede peste multe aspecte din luna asta, parca mi-a trecut prea repede episodul Mario si parca nu sunt atat de afectat de Sarbatorile ruinate.. Nu sunt sociopat, pentru ca mi-a pasat la un moment dat, si am foat afectat, sunt superficial, pentru ca le-am uitat repede...
Si ca sa ii rapsund oficial unei persoane dragi mie (pentru ca intr-un fel, alaturi de alte doua persoane, reprezinta pentru mine un fel de model): Nu am ganduri sumbre cu insuratoarea... ziceam si eu asa (de la pastile)... ca am prieteni ce deja s-au insurat si au o familie. Insa nu e croiul meu. Eu nu ma vad in categoria pe care americanii o numesc "suburbie" prea curand, cu toate ca locuiesc momentan in suburbie :)).
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu