Treceți la conținutul principal

Un sfert de secol

Nu imi imaginam sa imi petrez ziua asa, stiam ca intr-un fel o sa fiu singur, insa nu ma asteptam sa fie atat de depresiv.
Azi e ultima zi din luna a treia de Japonia. Acum 4 luni plecam de acasa, spre Bucuresti, spre Munich, spre Tokyo...

Cand ma gandesc ca astazi am implinit 25 de ani, ma gandesc ca e o varsta atat de mare... e un sfert de secol... Incep sa ma comport ca Fofo, care se gandeste ca de acum trebuie sa se marite. Asa si eu, poate ca e cazul sa ma insor? Nu imi vine sa cred cum a trecut timpul, cum au trecut anii. Nu imi venea sa cred ca port ochelari de mai mult de 6 ani..., nu imi vine sa cred ca au trecut 10 ani de cand stateam in baruri si cantam muzica interbelica. Timpul trece si nu ne iarta... Dar totodata ma gandesc ca totusi am facut destul de multe in viata asta. Ok, nu sunt genul care sa aiba o relatie serioasa, sa se insoare prea devreme... nu e capat de lume. Imi conturez o cariera acum!
Am un calendar de la prietenii mei (cei din Iasi+ Ilinca), un calendar cu poze cu mine si cu ei. In luna ianuarie e o poza cu mine si cu Mara,  o poza pe care o iubesc pentru ca e reprezentativa. Insa poza aia e veche, de 3 ani. Imi aduc petrecerea aia, de 22 de ani, ca ziua de ieri (ei, ca si cum as fi baut prea mult si imi aduc aminte franturi), insa nu imi vine sa cred ca e de acum 3 ani... Da, o sa imi lipseasca genul ala de petrecere de ziua mea. Cu gasca langa mine... Nici nu stiu ce o sa fac anul asta.

Tocmai m-am intors de la spital/clinica. De ieri ma doare intr-o parte. Nu stiam daca e ficatul sau rinichiul. Nu stiam, de ce ma doare. Am decis sa nu merg la scoala, mai mult sau mai putin, de aseara. Insa dimineata, m-am trezit de durere si am zis ca nu ma duc. Pe la 11 am fost la clinica. Am un ficat obosit. Din cauza stresului, schimbarii, a fusului orar, din cauza mancarii total diferite si a stilului de viata diferit si pentru ca de o luna de zile am insomnii, ficatul meu a obosit. Nu conteaza ca am un stil de viata mai sanatos acum. El saracul era obijnuit cu stilul ala... Deci, azi, imi sarbatoresc ziua cu pastile ce imi vor face somn si cu ceai, in pat, la caldurica. Mi s-a recomandat repaus pana duminica. Mi-a dat niste pastile ce le iau de doua ori pe zi, pastile ce imi vor face somnulenta si mi se recomanda sa stau in pat.

Acum intelegeti de ce nu imi imaginam ca o sa imi petrec ziua asta asa...?

Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...