duminică, 29 ianuarie 2012

The Descenants

Lupta pentru Oscar mi-a atras atentia ca in fiecare an, cu toate ca acum am mai putin timp si mai putine resurse IT.
Dupa Artistul, a urmat sa vad The Descendants. Sincer sa fiu, am vazut filmul pe bucati pentru ca sunt extrem de obosit si actiunea destul de lina, mi-l aducea pe Mos Ene.
Dupa parerea mea filmul nu este un film de Oscar si nici nu mi se pare ca isi merita premiul de la Globurile de Aur, insa George Clooney merita Globul si sper sa castige si Oscarul. El face tot filmul.
Ecranizarea romanul autoarei Kaui Hart Hemmings e destul de lina, ce duce mai mult a un film european, demne de Cannes, dar care, oarecum seamana cu viata celor din Havai. Daca pentru majoritatea Havaiul este un paradis, personajul interpretat de Clooney spune:  Paradise? Paradise can go f..k itself!.

Matt King este un avocat ce traieste alaturi de familia sa in una din insulile din Havai. Actiunea ni-l prezinta intr-un moment cant viata lui lipsita de griji, se intoarce la 180 de grade: sotia sa se afla in coma, in urma unui accident cu barca, fata cea mare (17) are probleme cu droguri, alcool si relatii dubioase iar pe fata cea mica (10) se pare ca nu o cunoaste mai deloc. Toate astea ii pica pe cap, tocmai cand el si verisorii lui vor sa vanda un teren pe care il au ca mostenire de la bunci (bunica sa fusese o printesa din Havai), teren pe care se va construi un intreg resort hotelier. Afacerea are un mare impact asupra familiei (majoritatea erau saraci si aveau nevoie de bani) dar si asupra comunitatii, ce era obijnuita cu o insula linistita.
In toata aceasta nebunie Matt simte ca se sufoca.
Peisajele sunt superbe, muzica este specifica iar toate persoanajele par rapanoase (Clooney are parul gras mai tot filmul) iar cu camasile alea inflorate par cu totii niste sarantoci.
Eu recomand acest film pentru Matt, care ne spune o poveste foarte interesanta a unui om ce trebuie sa iasa la suprafata atunici cand se scufunda pentru ca toata lumea se bazeaza pe el insa el nu are nici cea mai vaga idee ce trebuie sa faca. Clooney cu talentul lui actoricesc si cu vocea lui ce poate calma pe oricine da viata personajului asta trist si cu un umor negru si o face exceptional.


Hius! Am reusit s-o fac si pe asta, sa scriu inca odata despre un film fara sa spoilere si fara prea multe opinii personale.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)