Noul an cu cercetare

Va spuneam la sfarsitul anului ca iarasi mi s-a schimbat tema de cercetare... De data asta o sa incercam sa gasim raspunsuri la intrebarea ce s-a intamplat cu un tunel din Tokyo.
Marti am avut o vizita de lucru, pentru a vedea exact despre ce este vorba, mai mult decat din inregistrarile pe care le avem si datele stranse. Intotdeauna ceea ce vezi cu ochii tai, face mai mult decat ce citesti in rapoarte sau masuratori ale aparatelor. Cel putin asa merge la mine. Ca sa inteleg ceva ce oarecum e abstract, trebuie sa vad cu ochii mei.
La ora 11 jumatate ne-am intalnit in birou la domnul profesor sa discutam despre datele ce apar in inregistraile de dupa cutrenur si sa ne dam cu presupusul despre ce s-a intamplat. Tunelul este in primul rand, subacvatic, deci are doua rampe de acces iar apoi continua drept. Lungimea totala este de 1.8 km. Tunelul este format din mai multe cutii, legate intre ele cu niste joinuri metalice, pe peretii laterali si cauciuc pe pietonal. Iminarile sau miscat, marindu-se in partea rampelor si s-au miscorat in centru. Dinstanta nu este mare, nu va imaginati miscari de centimterii, ci doar zeci de milimetri.


Compania care a construit tunelul si a angajat laboratorul nostru pentru ai ajuta, au venit la 12 cu doua microbuze, negre, cu geamuri fumurii. Inauntru erau doar 7 locuri, 7 fotolii de piele de fapt, ce erau dotate cu informatii despre proiecte, ceea ce vom vizita, apa si ceai. Pentru incept am vizitat un tunel construit in anii '70 iar apoi tunelul cu pricina. Ca sa va imaginati, in sectiune, un tunel este format din tunelele pentru sensurile de mers, despartite prin pereti, si in exterior, tunelele tehnice sau de vizitare. In primul tunel, cel de vizitare, era ingust si m-am lipt de toti peretii plini de praf.
In al doilea tunel, cel de vizita, avea o latime de vreo 4 metri, era bine luminat si am putut vedea fisurile ce porneau de la 0.12mm si ajungeau pana la 0.8mm.
Incerc sa explic cat e atehnic pot acest articol, dar mi-e greu si mi se pare ca suna de parca as fi retardat.
Imi pare rau, ca din cauza motivelor de siguranta nationala, nu pot pune fotografii de acolo, fotografiile le folosesc numai pentru teza.

Miercuri am avut o intalnire cu profesorul si ne-a dat prima etapa din teza, prima etapa ce are vreo 6 pasi din ce in ce mai complicati. Ca sa facem calulele avem nevoie de un program pe care ni-l va pune la dispozitie un centru de cercetare, insa va trebui sa mergem acolo sa facem calculele.
Vom avea intalnire cu cei de la compania ce produce acel soft, luni dimineata la 10. Sunt curios cum va decurge vizita si cand vom incepe munca. Eu sincer ma asteptam sa inceapa de semestrul viitor, de prin aprilie, nu de acum... Dar asta nu e Romania...
Ma asteapta un an greu, plin de munca. Insa incerc sa privesc cu optmism ceea ce ma asteapta...
Pe curan...