Treceți la conținutul principal

Horea's Brown Shoe

Am avut o perioada, din clasa a 7-a pana in clasa a 9-a cand imi cumparat in fiecare inceput de an scolar un penar nou. De obicei erau niste chestii cilindrice, ce aratau ca niste doze supradimensionate (am avut cel putin doua din acelea). Pe parcurul unui an se murdareau de la pasta de pix, sau se intampla sa se sparga un pix si sa curga toata pasta sau de la praf.
Insa in clasa a-10a am dat lovitura. Am gasit in Metro un penar in forma de papuc (tenis), maro de la ZigZag. Ilinca (pentru cei ce nu stiu cine e Ilinca, e sora mea, mai mica cu un an) is luase si ea unul roz. Pentaul asta a facut istorie. A mers cu mine de la Vranceanu la Facultatea de Constructii din Iasi si acum in Japonia.

Primul care mi-a observat penarul a fost domnul Vieru, proful meu de Info, un oltean ratacit printre moldoveni (cum ii placea sa spuna), care si inventase o poveste despre mine si Ilinca care ne-am transformat papucii de cand eram mici in penar, pentru ca stim sa pretuim lucrurile.
Apoi profa de chimie, Frunza s-a luat de mine ca m-am descaltat si mi-am pus papucul pe masa. Toata clasa a inceput sa rada si i-am explicat ca e un penar. S-a si enrvat, spunand ce e o idee proasta sa faci un penar in forma de papuc.
In anul 1 de facultate penatul a primit si un nume. Tudose (cunoscut si sub numele de Nasol - coleg de grupa, si prieten) a scris cu un pix negru: Horea's Brown Shoe pe botul penarului.
Dupa cum se vede in fotgrafia de mai sus, in 8 ani jumatate, penarul a trecut prin multe: pete de pix, cerneala cursa, s-a decolorat, iar unul din snuturi si-a pierdut varful asa ca a fost reparat cu un nod, apoi cu scotch, capsat cu capsatorul, iar in final a fost taiat excesul.
Acum e cu mine in Japonia. Au fost oameni si aici care s-au uitat lung la el, insa mie nu mi se mai pare nimic nou...
Vineri am pierdut 10 minute, in timpul unui curs, analizandu-l si am hotarat sa-l pensionez. L-am pus in dulap, alaturi de pixuri pe care nu le iau cu mine la scoala. Cand o sa ajung acasa, o sa-l pun la loc de cinste. E timpul sa se odihneasca.
Insa nu m-am hotarat sa nu mai am penar ci mi-am luat unul nou, pe care il vazusem candva intr-un magazin.
Domanelor si domnilor va prezint noul meu penar: De la ZigZag la Converse- Noul papuc :D
De cand l-am vazut: in perioada Craciunului, m-am tot gandit la el. Vechiul penar a trecut prin multe si merita sa de odihneasca. Oricum il voi pastra, pentru ca face parte din mine, iar in semn de respect, il inlocuiesc cu aceasi idee.

Pe curand...

Comentarii

  1. :)) Ce poveste simpatică. E ca și cum ai fi bătrân și-ți prețuiești soția, da-ți iei amantă fiindcă vrei s-o lași pe bătrânică liniștită. =)) Glumesc, faine penare ai...

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu am un creion mecanic rotring, din clasa a 4a,mi-asm strans mult timp din banii de pachet ca sa mi-l cumpar. Il am si acum!

    RăspundețiȘtergere
  3. am si eu un creion mecanic rotring, din clasa a 4a. am strans din banii de pachet, multa vreme, ca sa mi-l cumpar. il am si acum.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...