Treceți la conținutul principal

Despre arta de a face ceva din nimic sau Despre cinematogragia romaneasca

O definite a postmodernismului spune ca literatura postmoderna (cred ca se poate aplica si la cinematografie) prezinta o zi obijnuita din viata unui om obijnuit.
Moartea domnului lazarescu, 4 3 2, A fost sau n-a fost, Politist Adectiv, Eu cand vreau sa fluier, fluier, filme premiate la Cannes, au povesti de rahat, insa modul in care regizorul le pune in scena e genial.
M-am uitat zilele astea la Lover Boy si am fost dezamagit. In primul rand Catalin Mitulescu incearca succesul cu aceasi echipa de actori: George Pistereanu, Ada Condeescu si Clara Voda. Apoi actiunea are loc cam in aceazi zona, insa de data asta povestea e mult mai proasta si apeleaza la sex si manele ca sa o faca mai autentica. Insa nu i-a reusit. E un film prost, in care au investit prea mult pentru promovare. Am fost dezamagit.
Plus ca regizorii, sau producatirii merg de cele mai multe ori pe aceasi reteta. Boby Paunescu a produs Moartea domnului Lazarescu, si apoi a mers cu aceasi echipa sa faca serialul Lombarzilor 8, iar apoi filmul Francesca. Stii la ce sa te astepti... Cum Radu Munteam merge mereu cu Dragos Bucur.
Pana acum, din tot valul asta de regozori m-a impresionat Cristian Mungiu pentru ca stie sa faca ceva bun: fie ca e vorba de drama, fie ca e comedie. Cristi Puiu m-a dezamagit cu Aurora, film pe care am incercat sa il inteleg. Ok, e vorba despre nimic si din acel nimic incerci sa faci ceva, dar sunt scene care nu au ce cauta, sincer. E o pierdere de timp. Inteleg ca vrei sa surprinzi natura omului de rand, probelele cotidiene din Romania, dar puteai sa scurtezi filmul, totusi 3 ore? Pai in prima ora nu se intampla nimic. Se plimba si se plimba, face dus si are inundatie.
Am trait aceasi senzatie ca la filmul lui Corneliu Porumboiu, Politist, adjectiv. Primise totusi Un Certain Regard, la Cannes, am vrut sa il vad pana la capat, cu toate ca ma plictiseam de muream la scenele in care fuma o tigara intreaga in timp ce bea un ceai, sprijinit de un stalp. Si pana la sfarsit am sperat sa se intaple ceva. Fara de inceput si fara de final. Timp piedut... Poate candva, cand o sa ma invart din nou, in cercuri intelectuale, o sa fiu unul din aceea care a vazut filmul si o sa fiu privit cu alti ochi. Pana atunci, pana nu ii gasesc un scop, e timp pierdut. Am pierdut timpul cu Aurora, pe care criticii il considera un film genial, si regret mai mult decat timpul pierdut cu LoverBoy, ca acolo nu ma asteptam la atat de mult, acolo era curiozitatea: sa vad daca le merge si a doua oara cu aceasi reteta.
Aurora e o incercare nereusita de a face din nimic ceva. Imi pare rau si scriu acest articol ca sa nu va pierdeti trei ore din viata, vazand o poveste proasta despre nimic.
Iar daca Cannes-ul ii da vreun premiu inseamna ca sunt mai prost decat credeam... Sau ca festivalul asta a ajuns o gluma la fel ca premiul Nobel pentru Literatura. Apropos, sincer, cine a putut sa citeasca o carte castigatoare de Nobel in ultimii ani? Eu am incercat, dar m-am lasat balta...
Mi-e dor de un film de Nae Caranfil si as vrea sa vad daca Tudor Giurgiu e genial sau e norocos ca sus-numitii.
Sau Chisu, ce pare il apreciez ca om... trebuie sa vad Ursul
Pe curand...

Comentarii

  1. Cinematografia românească nu-mi place, mai ales ultimele apariţii, fie ele şi câştigătoare la Cannes.
    Un autor care a luat premiul Nobel şi pe care eu îl citesc oricând cu deosebită plăcere e Rabindranah Tagore, îl ador pur şi simplu. Alţi autori nu mi-au stârnit curiozitatea, aşa că nu am încercat să citesc. Nici măcar pe Herta Muller.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tagore a luat premiul Nobel pentru Literatura in 1913. Eu vorbeam de cei ce iau premiu in anii 2000. De la Herta Muller, la Elfirde Jelinek sau care o mai fi castigat in ultimii ani. Eu am incercat si Elfirde si pe Herta si sincer e ingrozitor. In Pianista lui Elfride e o scena cand se bate cu maica-sa de ii smulge parul din cap si apoi il pune la loc cu spuipat, iar Hertha face filozofia ochiului de musca. Arta se duce undeva prea la extrem si nu mai e nimic frumos in ea, ci doar uratenie. Ce ar trebui sa facem? Sa vedem frumosul din urat? Ep rea gors stratul de jeg ca sa vad ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da uite că acum am recitit paragraful tău şi am văzut că ai menţionat că din câştigătorii ultimilor ani. Nu-s de părere că ar trebui să căutăm frumosul în flori actuale de mucigai. :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...