Dupa doua saptamani de foc

In ultimile doua saptamani, as fi vrut sa am mai mult timp pentru mine si pentru placerile mele, saptamana ce tocmai se incheie a fost saptamana cea mai grea. Zi de zi m-am trezit la ora 6 jumatate ,si am stat in jur de10 ore in laborator lucrand la prezentatrea pe care am avut-o de facut pentru ieri. De miercuri dupamasa a venit si Hakan si ne-am impartit oarecum munca si doar asa am reusit sa terminam la timp. Totul a fost pentru o intalnire cu niste reprezentanti ai Ministerului Metropolitan al Lucrarilor publice carora le-am prezentat primele concluzii si teorii legate de starea tunelului pe care il avem pentru tema de dizeratie. Pentru ca teoria propusa de profesor s-a dovedit a fi buna, am cerut permisiunea sa publicam, la vara, concluziile in Jurnalul Societatii Japoneze a Inginerilor Constructori si sa participam in septembrie la conferinta societatii, ce va avea loc in Osaka. Este un lucru foarte important, sa iti publici lucrarea intr-o revista de asa mare avergura si sa participi la o astfel de conferinta. Tocmai de aceea, de cand am aflat de acest episod sunt mort de frica.
Oricum pana in august vrem sa terminam tot, sa plecam acasa in vacanta si cand ne intoarcem sa ne pregatim prezentarea.
Vremea mi-a jucat feste si am avut zile cu 14 grade, urmate de zile cu 5 grade. De ieri ploua non stop si am racit. De fapt ma doare in pipet si tusesc.
As fi vrut sa scriu un articol pentru Ziua femeii, pornind de la o definitie data de Lucian Blaga, definitie ce spune: "Ce este femeia? O fiinţă frumoasă dizolvată în acidul azurului. Mixturii i se îngăduie apoi să devină cristal.", insa tot ce am reusit sa fac a fost sa postez un mesaj pe Facebook si sa cumpar un buchet de flori mamei de camin.
De fapt acesta a fost un lucru frumos pe care l-am facut. Rugasem pe cineva din laborator sa imi scrie pe o foaie de hartie, in japoneza, cateva ganduri. Sa explice de ce ii dau florile, cand si de ce se sarbatoreste Ziua Femeii de catre ONU si cum varbatii ofera flori femeilor pe care le respecta. Mama de camin a fost atat de fericita si de incantata de gestul meu incat si a doua zi, ori de cate ori ma vedea, imi multumea si imi spunea ca e onorata de gestul meu.
Ieri, dupa sedinta, proful ne-a spus ca e foarte incantat de munca pe care am facut-o si ca am muncit mult (mai eles eu). Pentru munca depusa ne-a oferit noua lui carte cadou, cu toate ca este in Japoneza. Cartea este despre Lichefierea solului, teorie si studii de caz. Cred ca e o carte buna (de costa  18 Euro si are 150 de pagini)
Aseara am primit o prpopunere interesanta, dar detaliile le voi primi astazi, asa ca stati aproape ca s-ar putea sa ma vedeti cat de curand :)) (o sa scriu pe facebook mai pe seara despre ce este vorba, atunci cand voi avea datalii).


Pe curand...