Treceți la conținutul principal

6 luni

Nu imi dau seama cand au trecut 6 luni de cand sunt aici... Cu toate ca locurile mi se par familiare si cunosc capusul atat de bine, drumul din camin pana la scoala mi-e atat de cunoscut si mai nimic nu ma surprinde... Mi se pare normal sa vorbesc cu lumea in engleza si mi se pare ciudat sa aud romana in spatii publice..
Nu imi dau seama cand a trecut ultima luna cu toate ca s-au intamplat atat de multe. M-am imbatat atat de tare incat nu imi aduc aminte cum am ajuns acasa, am scapat de dentist, m-am tuns, m-am odihnit in 2 saptamani de vacanta, am vazut filme, am vizitat prin Tokyo si Nikko.
Apoi m-am intors la scoala si de doua saptamani trag tare pentru intalinrea ce o am vineri cu niste reprezentanti ai Ministerului Metropolitan al Lucrarilor Publice. Vremea cand a tinut, cand nu a tinut cu mine, am facut foamea cand cantina era inchisa si am stat u orele in fata unor fisiere excel. Insa de azi se intoarce Hakan si nu voi mai lucra singur.
Sper ca dupa intalnirea de la sfarsitul saptamanii, programul sa fie mai lejer si sa nu mai fiu atat de obosit in weekenduri, sa am cheful sa mai fac ceva...
Mi-e dor de casa si imi imaginez deja cum o sa fie cand o sa vin la vara.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...