Treceți la conținutul principal

Yokohama (2)

Prima parte a articolului aici.
Dupa ce am plecat de la concertul din piata ne-am indreptat spre Muzeul portului. Insa cand am vazut ca tot ce era de vizitat era vaporul Nipon Maru si o mica cladire in care se vorbea despre istoria portului Yokohama am zis ca nu intram sa il vizitam. Vaporul il puteam vedea si de afara si nu tineam neaparat sa platim bani ca sa urcam pe el. Nu aveau nici un pliant in engleza si nu merita. Vaporul a fost construit in 1930 si acum este o atractie pentru copii si turisti.

Am stradatut portul si ne-am indreptat spre Depozitele de Caramida Rosie. Fostele depozite din port au fost transformate in mall si restaurante si reprezinta o zona importanta in oras. Mie mi-a placut foarte mult ideea de conservare si transformare a depozitelor. Imi pare rau ca nu am facut fotografii inauntru. Baietilor le era foame si ma fugareau spre China Town. Mai departe de depozite era digul Osanbashi pe care as fi vrut sa ma plimb insa am am avut de ales intre dig si muzeu si am ales muzeul (si mi-am luat tzeapa, dar despre asta un pic mai tarziu).





In Minato Mirai mai exista un parc de distractie pe o mica insula artificiala. Parcul numit Cosmo World consta intr-o roata mare inconjurata de doua trenulete, unul mai pentru copii si unul mai pentru adulti. Cand o sa ma intorc si Yokohama si o sa fie mai cald, o sa ma dau mai mult ca sigur in ceva acolo.

Orasul are singurul muzeu din lume dedicat taitenilor instant.Cup Noodle Museum este un muzeu original si vizitat zilnic de sunte de oameni. Mi-am dorit mult sa il vad insa mi-am luat tzeapa. Din strada se vedeau foarte multi oameni inauntru si am tras concluzia ca e un rand mare la bilete. Insa ne-am bucurat prematur cand am vazut ca era coada la suveniruri. Se vandusera deja toate biletele pentru ziua respectiva iar oamnii ce erau la coada la magazinul de suveniruri omorau timpul pana sa viziteze muzeul.
Dezamagit, am plecat spre ChinaTown unde urma sa mancam. Acolo am luat o tzeapa si mai mare pentru ca nu gasem nimic. In primul rand se calca lumea in picioare la ce agomeratie era si lumea statea la rand sa manance pe strada, la chiosculete micute ce pregateau preparat specific chinezesti. Toate restaurantele erau ingrozitor de scumpe si luxoase asa ca am gasit cu greu unul ce avea preturi accesibile. Am astepat 15 minute sa se elibereze o masa si am mai facut cateva poze in timp ce Hakan cauta un alt restaurant.
Dupa ce am mancat Hakan a inceput cu figurile ca vrea acasa. Eu am zis ca nu plec pana nu vad celalat muzeu pe care il vroiam sa il vad is anume muzeul de Ramen. Ratasem muzeul de taitei, nu mersesem la muzeul de stiinta si nici la cel de arta, dar pe asta nu vroiam sa il ratez.
Asa ca am strabatut Chinatown-ul spre statia de tren si am pornit spre muzeu.



Muzeul de Ramen era in apropierea statiei Shin-Yokohama, la 20 de minute de mers cu trenul de unde eram noi. Cei doi raciti incepeau sa faca figuri ca au facut jumatate de ora pana in Yokohama si fac 20 dintr-un capa in altul? Dar nu i-am bagat in seama si am vazut muzeul. Mie mi-a placut mult, ei au zis ca e de copii si ca e o porcarie.
Acum sa va explic despre ce e vorba. Ramen este o mancare pe baza de taitei si supa, foarte populara in Japonia. Mancarea este de fapt chinezeasca si acest muzeu inceca sa spuna istoria acestul fel de mancare. Primul nivel area o expozitie de vase in care se mananca acest fel si ilustra istoria si evolutia felului. Celalalte doua niveluri erau o replica a unei strazi din orasul Shitamachi in 1958. Pe replica strazii se alfa restaurante celebre de Ramen ce au retete originale si celebre din diferite zone ale tarii.  Deci e un del de muzeu cu restaurant. Poti intra in oricare restaurant sa mananci sau poti servii portii mici speciale pentru vizitatorii ce vor sa incerce pe toate. Noi am dat teapa si nu am mancat (eram plini dupa chinatown).


Dupa muzeu ne-am intors acasa. Racitii cu chef de somn, eu cu idei pentu urmatoarea excursie. Mi-a ramas de vazut muzeul de taitei, cel de arta si muzeul Mitzubishi ce sunt in Minato Mirai. Apoi doua parcuri, pontonul si zona in care a stat prima comunitate straina. Zona pastreza casele ambasadorilor si are un cimitir crestin (ce posibil e de vizitat pentru asitatici ce nu stiu cum arata). Yokohama are si o fabrica de bere ce ofera un tur cu degustare si un Sea Park.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...