Treceți la conținutul principal

Misiunea: Cadou de Ziua Ilincai

Vreau sa incep prin a spune ca am cea mai tare sora! O iubesc mult si acum, cand suntem mari, ne si intelegem bine. De-a lungul vremii am avut momentele nostre cu paruieli si paraturi insa mai ales acum cand sunt plecat imi dau seama cat imi lipseste.
Acum vreo 4 ani Ilinca mi-a facut cadou de Mos Nicolae, Craciun si ziua mea un telefon. Telefonul ala il am si acum si tineam in el cartela cosmote. (Apropos Ilinca, poate vreti sa imi incarcati si mie creditul pe Orange, sa nu imi expire cartela). Ilinca a avut si are o pasiune pentru telefoane insa de la o vreme are si ghinion cu ele. Fie i se strica, fie le pierde sau le scapa din mana de la etaj. Asa ca acum, in plina criza financiara, statea cu un telefon ce incepea sa dea semne de imbatranire iar eu am hotarat ca e momentul oportun sa ii fac cadou un smartphone.

Acum ca am dus la sfarsit misiunea Cadou pentru Ilinca pot sa povestesc aventurile prin care am trecut.
Nu as fi putut duce misiunea la capat fara Raluca asa ca ii multumesc inca odata si aici si ii spun ca este un prieten adevarat. Observi cine iti sunt prieteni atunci cand esti intr-un moment de impas si ei se ofera sa te ajute, nu cand esti fericit si se hotarasc sa petreaca alaturi de tine.
Discutiile au inceput acum vreo luna cand am inceput sa o intreb ce parere are despre HTC Cha-Cha. Mie imi place mult telefonul ala (pentru ca are tasta pentru Facebook :)) ) si dupa o discutie cu Ancuta am aflat ca este un telefon bun. Dupa ce am aflat ca ii place si Ilincai telefonul am inceput colaborarea cu Ral. I-am zis ca o sa-i trimit bani prin Western Union si ea urma sa ia telefonul. Insa eu am intrat in cele doua saptamani de munca asidua si am tot amanat trimiterea banilor.
Luni, 11 martie am pornit in cautarea Western Unionului. Tin sa va zic ca eram extrem de racit si in nicio dispozitie pentru asa ceva, dar daca nu o faceam atunci, nu mai aveam cand sa o fac. Planul era destul de simpul. Cautasem pe net unde se afla cea mai apropiata agentie si aveam o harta cum sa ajung acolo. Cea mai apropiata agentie nu era foarte aproape pentru ca WU nu e foarte popular in Japonia. Au o reprezentanta la aeroportul Narita, una in celalalt aeroport, una in port si una, chipurile, in Shibuia.
Din Nishi-Waseda (locul unde se afla universitatea) pana in Shibuia am schimbat 3 trenuri. Dupa jumatate de ora, am iesit la suprafata si am pornit in cautarea x-ului de pe harta. Am ajuns in acea intersectie insa nu vedeam nimic. Era un hotel, o banca, sedii de birouri dar nici un WU. Am inceput sa intrebam oameni pe strada (eram cu Hakan) insa toti pareau surprinsi sa auda ca e o asemenea cladire si o agentie de turism in zona. Nu intelegeam ce se intampla iar eu nici nu eram in dispozite pentru asa ceva. Pe site spunea ca programul era pana la ora 3 jumatate si deja era ora 2. Ne-am dus la sectia de politie si am cerut informatii. Poilitistul s-a uitat pe harta, s-a uitat la adresa, s-a uitat pe harta lui si ne-a zis ca e o greseala. Adresa cladirii nu e in Shibuia, e in Shinjuku. Pai fara o harta cum sa ajungem acolo? Ne-am asejat pe o banca si am incercat sa cautam alte site-uri care sa ne dea adresa. Ditamai compania internationala si sa aiba o astfel de greseala! Nu am gasit nimic. Noroc de google maps si de smart-phone-uri ca m-am gandit sa introduc codul postal al adresei si am gasit-o.
Asa am pornit din nou, din Shibuia, in Shinjutu. As mai vrea sa va spun ca din Nishi-Waseda in Shinjuku e o statie de metrou sau 10 minute de mers pe jos di doua statii de tren. Insa noi eram la mama naibii si aveam de mers o droaie.Trebuia sa schimbam iarasi un merou si un tren si apoi sa gasim straduta unde se afla agentia de turism. Timp nu mai aveam... Am ajuns la trei jumatate in Shinjuku. Pe la 4 am ajuns in fata agentiei de turism si am vazut ca oficiul de la WU era inca deschis. Programul era pana la 6. Norocul nostru insa a doua greseala de pe site-ul lor. Am completat un formular (mult mai simplu decat ma asteptam) si am trimis banii.
Aici a mai aparut o problema. Eu calculasem dupa cursul valutar din Romania, insa dupa cursul valutar din Japonia am trimis cu vreo 40 de lei mai putin. Ceea ce insemna cu vreo 20 lei mai putin decat telefonul. (Dupa asta ma plecat si mi-a cumparat camera)
De aici a pornit minciuna pentru Ilinca, cum sa ii dea 20 de lei Ralucai sa ii cumpere ubuchet de flori unei doamne profesoare din partea mea. Insa planul a cazut pentru ca Ralucai ii era rusine sa ceara.
A aparut urmatoatea complicatie. Ral era foarte ocupata la serviciu saptamana aceea si nu ajungea la WU sa ia banii. Am stat ca pe ate pana am aflat ca i-a luat.
Si cand am crezut ca totul e gata, a aparut cea mai mare problema. Pe site-ul de la eMag nu mai exista telefonul iar cei de la Orange il vindeau numai la abonament. Ral, saraca (si pentru asta o sa ii raman dator), a cautat telefonul prin zeci de magazine si nu l-a gasit. Fusul orar ne omora si luam legatura greu.
Intr-o noapte am hotarat sa las laptopul deshis, sa descarc ceva, si am uitat sa ies de pe mess, asa a dat de mine (sambata, dupa ce umblasem o zi intreaga prin ploaie si noroi). Am ajuns la doua telefoane un Samsung Galaxy Y si un HTC Explorer. Eu inclinam spre Explorer, era un pic mai mare si avea camera mai buna. Galaxy Y era si pe roz sau alb si stiu ca Ilincai i-ar fi placut un telefon alb insa lumea scria pe forumuri ca carcasa la cel alb e prea alunecoasa si sincer o si vedeam cum il mai scapa si pe asta de pe balcon. Insa dimineata Ral a gasit o noua oferta si asa ne-am hotarat la Samsung Galaxy Gio. Ce-i drept foloseste Android 2.2 in timp ce Y si Exporer au 2.3 insa camera e buna si pretul era perfect. Astfel aveam bani sa iau (de fapt sa ia Ral), husa, folie protectie si card.
Insa eram in dubii daca Ilincai ii va place telefonul. Era prea tarziu sa o astept sa se trezeasca si sa o intreb asa ca am mers cu samsungul gio. E samsung si stiu ca ea a avut o pasiune pentru ele.
Cand s-a trezit si a intrat online i-am inventat o poveste cum ca fratele lui Hakan vrea sa ii cumpere un telefin logodnicii sale si nu stie ce sa aleaga intre cele trei si ca cere opinia la mai multe fete. Ilinca a zis ca samsungurile ii plac mai mult decat HTC-ul (pe care eu l-as fi ales) insa nu stie caracteristicile sa vada care e mai bun din cele doua ca sa aleaga unul. Facusem alegerea potrivita cu Gio.
Azi dimineta la 6:50 m-am trezit ca sa intru pe skype sa ii vad reactia la cadou. Tremura saraca, nu stia ce sa mai zica. Iar eu m-am simtit narcisistic de bine pentru ca am facut un gest frumos si am facut-o fericita.
Isi va sarbatorii ziua prin munca asa ca nu cred ca ne voi mai auzi astazi insa maine vreau sa o vad cu noul telefon in mana, cu facebook, skype, watsapp, viber si jocuri pe el.
Pe curand....




P.S.: Acum ca are android are ce sa se alieze cu Rebecca impotriva mea... si ce-i cu numele astea de prajituri la android? Gingerbread, froyo, honeycomb, ice cream sandwich?

Comentarii

  1. Deci până la urmă nu a reușit să-i ia ChaCha. Oricum, să-l folosească sănătoasă!
    A propos, si eu am whatsapp, să-mi dai numărul tău japonez! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, aveau doar unul care era refuzat. numarul meu de tel din japonia il gasesti pe facebook, la informatii :D

      Ștergere
    2. Nu am reusit Anca ... e editie de colectie si se da mai nou doar la abonament :(

      Ștergere
    3. Placerea a fost de partea mea !! Merita !!

      Ștergere
    4. dupa cum am mai zis: esti un prieten adevarat :*!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...