Inca 2 nominalizari si gala

Inainte de Oscaruri am mai vazut doua filme noninalizate, despre care nu am apucat sa vorbesc pana acum. Primul e My Week with Marilyn, nominalizat pentru Cea mai buna actrita in rol principal si Cel mai bun actor in rol secundar. Am fost placut impresionat de film. Marilyn Monroe nu e unul din persoanajele mele preferate asa ca nu am pornit cu entuziasm in urmarirea filmului. Mai vazusem odata un film despre viata ei, cand ea avea tot felul de viziuni in care se vedea pe ea tanara si neoperata, facandu-i morala pentru ce a ajuns. Eram mic cand am vazut filmul si mi s-a parut interesanta ideea de voce a ratiunii ce iesea undeva din strafund, sa strige spre ajutor.

Posibil ca dincolo de imaginea de bomba sexy, ea ascundea mai mult. Asta incearca si filmul, ce are la baza un roman ce este inspirat dintr-o poveste adevarata, sa arate o alta latura a ei. Marylin se afla in Anglia unde turna The Prince and the Showgirl un film ce era regizat si avea in rol principal, alaturi de ea, pe Laurance Olivier. Povestea lui Marylin ne e spusa de al treilea asisent de regie, cel ce se afla la primul lui film si este oarecum vrajit de aceasta lume a cinematografiei. El o vede, in modul sau subiectiv, pe Marylin o alta fiinta. O faptura plapanda si rusionoasa, ce isi joaca rolul de diva, dar ce ascunde in spate drama unei fete simple ce vrea o sa fie pentru o saptamana o fata normala.

Funny Fact: Am avut un soc sa o vad pe Emma Watson pupandu-se in film (joaca si ea un rol iar ea pentru mine va ramane mereu Herminone din Harry Potter)

Am vazut prima data posterul filmului intr-o statie de metrou. M-a atras imaginea si faptul ca juca Sandra Bullok, l-am cautat pe net si am vazut ca e nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film si cel mai bun actor in rol secundar. Am zis ca trebuie sa-l vad.
Extremely Loud and Incredibly Close are la baza un roman cu acelasi  nume, scris in 2005.
Povestea ne este prezentata de Oskar, un baietel special, in varsta de 9 ani. El avea modul lui in care vedea lucrurile si temerile lui, lucru care il faceam mai special. Avea  o relatie foarte stransa cu tatal sau, pe care il vedea ca pe primul sau erou. Insa relatia a fost distrusa atunci cand tatal moare, fiind una din victimile de la World Trade Center. Dupa o perioada, Oskar se hotarasete sa caute printre lucurile tatalui sau, si descopera o cheie, intr-un plic, pe care scria Black. Astfel porneste in aventura gasirii yelei ce se va deschide cu cheia sa, crezand si sperand ca va gasii un ultim mersaj de la tatal sau. Relatia cu mama este destul de rece, amandoi inchizandu-se in ei dupa disparitia tatalui.
Povestea fiind vazut prin ochii unui copil hiper-activ, de noua ani pare interesanta. Multe lucruri par sa fie exagerate, tocmai ca sunt vazute si procesate prin mintea copilului insa asta face filmul sa fie altfel, sa fie bun (posibil ca asa e si in carte)
E unul din filmele la care am plans de cateva ori. Chiar e un film bun si incep sa ma obijnuiesc cu Bullock in roluri de drama.


Dupa ce am vazut Premiile Oscar am realizat ca mai am o droaie de filme de vazut: War Horse, Moneyball, The Tree of Life, A Better Life, Tinker Tailor Soldier Spy, Warrior, Albert Nobbs, si astea doar de la categoriile: Cel mai bun film, Cel/ cea mai bun/a actor/actrita in rol principal/ secundar ca mai sunt cateva de la scenariu, efecte secundare, scenografie plus animatiile (mai putin castigatorul pe care l-am vazut asta vara).
Legat de premii: anul trecut copii aia care au prezentat gala mi s-au parut mai amuzanti decat Villy Crystal. Sau poate pentru ca nu prea imi place mie de el. Sincer Angelina si piciorul dezgolit, mi s-a parut de prost gust iar Meryl a fost fenomenala. Sunt bucuros ca au castigat preferatii mei, dar totusi i-as fi dat oscarul lui Clooney.
Pe curand...