Mr Telecomanda
Cand mi-au luat din mot la un an am ales: un creion, medicamente si surubelnita.
Creionul s-a dovedit ca e pentru ca sunt talentat la scris :D, medicamentele, pentru ca sunt bolnavicios iar surubelnita pentru ca am ales un drum tehnic. Si cine spune ca astea sunt superstitii?
La mine in familie eu sunt cel cu telecomenzile. De fiecare data cand apare o telecomanda noua, fie un televizor, fie vre-un player, Horea trebuie sa stie cum functioneza telecomanda si ce face fiecare buton. Nimeni nu se uita pe manualul de intrebuintare, toti ma intreaba pe mine.
Cand am plecat la Iasi, primeam telefoane de acasa, in special de la Bunicu care imi spunea ca s-a pus cu fundul pe telecomanda si s-a intamplat ceva. Fie accesase functia screen-on-screen (aia cand iti mai apare un dreptunghi in care poti sa vezi ce e pe alt post), fie ca trecuse de pe tv pe radio sau cine stie. Nu conta ca nu aveam telecomanda in fata ochilor sau ca nu eram acolo, eu trebuia sa stiu, de la kilometrii departare, ce se intapla acasa si cum sa rezolv situatia.
Cu Bunicu e mai usor, ca el intelege repede si gasea butoanele pe telecomanda, insa mama e ingrozitoare la capitolul asta. Daca nu vede butonul int-o fractiune de secunda spune ca nu e. Iar pe mine ma apuca nervii. Unu ca eu sunt la n km distanta si trebuie sa stiu ce a facut ea; doi ea e cu telecomanda in mana si imi spune mie ca nu e nici un buton asa cum am zis eu. Iar dupa 3 minute, il vede si spune:äaaaa, acum il vad. De fiecare data e asa...
Din aceasi categorie, sau poate ca pentru ca eu sunt ala fixist cu ordinea, acum vreo doua saptamani am fost intrebat daca stiu unde se afla un incarcator. Tin sa subliniez ca eu sunt in Japonia de 6 luni si eram intrebat de acasa, daca stiu unde e acel incarcator pentru ca ei nu il vad acolo unde trebuia sa fie. Cu ce puteam eu sa ii ajut?
Pe curand...
Creionul s-a dovedit ca e pentru ca sunt talentat la scris :D, medicamentele, pentru ca sunt bolnavicios iar surubelnita pentru ca am ales un drum tehnic. Si cine spune ca astea sunt superstitii?
La mine in familie eu sunt cel cu telecomenzile. De fiecare data cand apare o telecomanda noua, fie un televizor, fie vre-un player, Horea trebuie sa stie cum functioneza telecomanda si ce face fiecare buton. Nimeni nu se uita pe manualul de intrebuintare, toti ma intreaba pe mine.
Cand am plecat la Iasi, primeam telefoane de acasa, in special de la Bunicu care imi spunea ca s-a pus cu fundul pe telecomanda si s-a intamplat ceva. Fie accesase functia screen-on-screen (aia cand iti mai apare un dreptunghi in care poti sa vezi ce e pe alt post), fie ca trecuse de pe tv pe radio sau cine stie. Nu conta ca nu aveam telecomanda in fata ochilor sau ca nu eram acolo, eu trebuia sa stiu, de la kilometrii departare, ce se intapla acasa si cum sa rezolv situatia.
Cu Bunicu e mai usor, ca el intelege repede si gasea butoanele pe telecomanda, insa mama e ingrozitoare la capitolul asta. Daca nu vede butonul int-o fractiune de secunda spune ca nu e. Iar pe mine ma apuca nervii. Unu ca eu sunt la n km distanta si trebuie sa stiu ce a facut ea; doi ea e cu telecomanda in mana si imi spune mie ca nu e nici un buton asa cum am zis eu. Iar dupa 3 minute, il vede si spune:äaaaa, acum il vad. De fiecare data e asa...
Din aceasi categorie, sau poate ca pentru ca eu sunt ala fixist cu ordinea, acum vreo doua saptamani am fost intrebat daca stiu unde se afla un incarcator. Tin sa subliniez ca eu sunt in Japonia de 6 luni si eram intrebat de acasa, daca stiu unde e acel incarcator pentru ca ei nu il vad acolo unde trebuia sa fie. Cu ce puteam eu sa ii ajut?
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu