Cum am ridicat audienta la TVR info
Daca lucrurile mergeau altfel, articolul s-ar fi chemat "Cum a aflat mama de la tv ca sunt racit", insa nu a fost sa fie.
Vineri am fost rugat de Diana sa apar intr-o interventie prin Skype cu cei de la TVR info, la comemorarea unui an de la marele cutremur. Nu prea am stat pe ganduri si narcisistul din mine a zis da. Insa apoi am inceput sa am idoieli si emotii. Ieri am avut o zi plina. Dimineata am plecat in Kawagoe, un orasel frumos, in vestul orasului Tokyo (o sa scriu despre el zilele astea) iar sara aveam o cina organizata de comitetul din camin la restaurantul de Okonomyaki. Peste toate astea sunt si racit iar de ieri incepusem sa fiu fornait, sa stranut si sa imi curga nasul.
Dar pentru ca o respect foarte mult pe Diana, am zis ca merg la drum. Cand am ajuns in camera am observat ca aveam o cerere de add pe skype de la tvr, le-am dat accept, i-am salutat, dar nici un raspuns. M-am gandit ca e prin regie ceva, si ca nu e nimeni de fapt acolo, ca totul e automat si degeaba vorbesc. A venit si ora in care trebuia sa fie emisunea. Au fost stiri, apoi la vreo 20 de minute a inceput si dezbaterea. Urmaream emisunea online, ca sa stiu exact ce se intampla. Il auzeam pe Adelin Petrisor cum spunea de Kamaishi si de doar cei cinci copii ce au murit acolo la cutremur, lucru pe care ma pregateam sa-l zic si eu, observam ca isi facuse treaba cu atata profesionalism si avea aceleasi pareri ca si mine despre poporul nipon. Incepusem sa pierd din trac. Nu mai aveam problemele pe care le aveam pana atunci. Nu imi mai era fica ca as putea vorbii prea moldoveneste sau ca as putea stranuta or tusii in direct sau ca mi-as gasii cuvintele in Romana. Imi placea cum decurge emisiunea, insa nu am mai intrat in direct. A intrat George care avea si probleme cu netul din cauza unui asa zis cutremur. Fusese ceva pe la ora 10, insa micut tare. Ori George e panicos (insa astfel de cutremure se intampla de cateva ori pe saptamana) ori o fi spus prin regie ca a fost cutremur iar romanii, dornici de senzational, au si dat-o pe post.
A trecut ora, s-a terminat emisiunea si eu nu am mai intrat in direct. I-am intrebat pe skype pe parcurs cand intru, si nici un raspus. La final le-am zis ceva asa, sa le bat obrazul iar apoi mi-am varsat nervii pe Diana. Pentru asta imi cer scuze. Nu a fost vina ei, insa eram ciufut.
Postasem pe facebook ca o sa apar la tv. Imi scria lumea pe facebook, pe mess si skype ca se uita la mine si ca abia asteapta sa ma vada. Mi-am anuntat prietenii din Germania, Anglia, Italia. Toti erau pe net sau la tv sa ma vada. Am pus-o pe sora mea sa sune bunicii de la tara. Cred ca toata comuna stia ca nepotul lui Sibisteanu e in Japonia si apare la televizor in weekend. Si toti astia, care ma tot intrebau cand apar, si-au rupt din timpul lor, si au facut audienta acestui post tv, pentru ca tin la mine, si pentru ca imi sunt prieteni. De aceea eram nervos. Insa m-am calmat cand am realizat ca sunt oameni care tin la mine si ma respecta de au facut asta. Iar TVR-ul ar trebui sa le multumeasca ca le-au facut audienta.
Dimineata am gasit un mesaj de la Diana. Isi cerea scuze saraca, cu toate ca nu era vina ei. Au avut probleme cu conexiunea de internet si nu au putut suna pe nimeni. De aia nu imi raspundea nimeni cand scriam si de aia nu am mai aparut. Frumos ar fi fost daca ar fi spus ca ar fi trebuit sa mai intre cu cineva in direct dar nu reusesc, insa cred ca sunt prea mandrii sa recunoasca live ca au probleme tehnice.
Insa problemele tehnice se pot explica prin exploziile solare de la sfarsitul lunii.Si eu am avut probleme cu internetul, cu semnalul la telefon din cauza asta...
Data viitoare ne vedem la Gadea, promit :))
Pe curand...
Vineri am fost rugat de Diana sa apar intr-o interventie prin Skype cu cei de la TVR info, la comemorarea unui an de la marele cutremur. Nu prea am stat pe ganduri si narcisistul din mine a zis da. Insa apoi am inceput sa am idoieli si emotii. Ieri am avut o zi plina. Dimineata am plecat in Kawagoe, un orasel frumos, in vestul orasului Tokyo (o sa scriu despre el zilele astea) iar sara aveam o cina organizata de comitetul din camin la restaurantul de Okonomyaki. Peste toate astea sunt si racit iar de ieri incepusem sa fiu fornait, sa stranut si sa imi curga nasul.
Dar pentru ca o respect foarte mult pe Diana, am zis ca merg la drum. Cand am ajuns in camera am observat ca aveam o cerere de add pe skype de la tvr, le-am dat accept, i-am salutat, dar nici un raspuns. M-am gandit ca e prin regie ceva, si ca nu e nimeni de fapt acolo, ca totul e automat si degeaba vorbesc. A venit si ora in care trebuia sa fie emisunea. Au fost stiri, apoi la vreo 20 de minute a inceput si dezbaterea. Urmaream emisunea online, ca sa stiu exact ce se intampla. Il auzeam pe Adelin Petrisor cum spunea de Kamaishi si de doar cei cinci copii ce au murit acolo la cutremur, lucru pe care ma pregateam sa-l zic si eu, observam ca isi facuse treaba cu atata profesionalism si avea aceleasi pareri ca si mine despre poporul nipon. Incepusem sa pierd din trac. Nu mai aveam problemele pe care le aveam pana atunci. Nu imi mai era fica ca as putea vorbii prea moldoveneste sau ca as putea stranuta or tusii in direct sau ca mi-as gasii cuvintele in Romana. Imi placea cum decurge emisiunea, insa nu am mai intrat in direct. A intrat George care avea si probleme cu netul din cauza unui asa zis cutremur. Fusese ceva pe la ora 10, insa micut tare. Ori George e panicos (insa astfel de cutremure se intampla de cateva ori pe saptamana) ori o fi spus prin regie ca a fost cutremur iar romanii, dornici de senzational, au si dat-o pe post.
A trecut ora, s-a terminat emisiunea si eu nu am mai intrat in direct. I-am intrebat pe skype pe parcurs cand intru, si nici un raspus. La final le-am zis ceva asa, sa le bat obrazul iar apoi mi-am varsat nervii pe Diana. Pentru asta imi cer scuze. Nu a fost vina ei, insa eram ciufut.
Postasem pe facebook ca o sa apar la tv. Imi scria lumea pe facebook, pe mess si skype ca se uita la mine si ca abia asteapta sa ma vada. Mi-am anuntat prietenii din Germania, Anglia, Italia. Toti erau pe net sau la tv sa ma vada. Am pus-o pe sora mea sa sune bunicii de la tara. Cred ca toata comuna stia ca nepotul lui Sibisteanu e in Japonia si apare la televizor in weekend. Si toti astia, care ma tot intrebau cand apar, si-au rupt din timpul lor, si au facut audienta acestui post tv, pentru ca tin la mine, si pentru ca imi sunt prieteni. De aceea eram nervos. Insa m-am calmat cand am realizat ca sunt oameni care tin la mine si ma respecta de au facut asta. Iar TVR-ul ar trebui sa le multumeasca ca le-au facut audienta.
Dimineata am gasit un mesaj de la Diana. Isi cerea scuze saraca, cu toate ca nu era vina ei. Au avut probleme cu conexiunea de internet si nu au putut suna pe nimeni. De aia nu imi raspundea nimeni cand scriam si de aia nu am mai aparut. Frumos ar fi fost daca ar fi spus ca ar fi trebuit sa mai intre cu cineva in direct dar nu reusesc, insa cred ca sunt prea mandrii sa recunoasca live ca au probleme tehnice.
Insa problemele tehnice se pot explica prin exploziile solare de la sfarsitul lunii.Si eu am avut probleme cu internetul, cu semnalul la telefon din cauza asta...
Data viitoare ne vedem la Gadea, promit :))
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu