1000

Acum 100 de articole aminteam ca la inceputul acestui blog sarbatoream fiecare suta si ca in curand voi sarbatorii din nou. A venit momentul sa va multumesc ca ati fost alaturi de mine timp de 1000 de articole.
Sunt 4 ani jumatate din cand scriu aici. Sunt 1000 de ganduri si de povesti pe care vi le-am spus. Blogul asta inseamna mult penturu mine. Cand l-am inceput in 2007, eram pierdut. Incercam sa imi conturez un nou drum insa ma pierdusem in mijloc. Nu vedeam viitorul si nu ma mai regaseam in trecut. Aici am reusit sa ma regasesc de fiecare data cand am fost pierdut si de fiecare data cand a aparut o noua provocare.
Acum 230 de articole credeam ca blogul asta moare incet dar sigur. Eram bine unde eram si de aceea scriam 3-4 articole pe luna. Insa experienta pe care o traiesc de aproape 7 luni a facut ca acest blog sa se regaseasca si sa se transforme intr-un jurnal al unui bacauan, absolvent de Constructii la Iasi ce traieste o experienta unica in Tokyo. Va multumesc ca in ultimile 7 luni ati devenit din ce in ce mai multi si ca impartasiti cu mine ceea ce traiesc.
Blogul asta nu  s-a vrut niciodata a fi un blog mare ci un blog pentru prieteni. Mi-e si ciudat sa stiu ca oameni care nu ma cunosc imi citesc exerientele de zi cu zi.
In ultimile luni am inceput sa imi citesc articolele vechi si m-am amuzat copios la problemele pe care le aveam atunci. Prin anul 2 un stimat profesor a spus ca boggerii sunt frustrati iar dupa cativa ani a devenit si duminealui blogger. Atunci "prietenii mei" ce imi comenteza anonim pe blog au inceput sa ma ia la misto si sa ma faca cu ou si cu otet pentru a arunca frustrarea spre alticineva si a fi ei acoperiti. Acum se vede cine si cum e....
Mi-am varsat nervii pe multa lume aici si acum am o problema cu o printeta falsa ce ma dispera doar prin simplul fapt ca o stiu cine e si vad cat de falsa e pe blog. Ultimul articol la care m-am chinuit sa nu ii comentez spunea ca uraste oamenii falsi, cei ce se milogest de altii, cei ce ii folosec pe altii, adica cu alte cuvinte ce ura pe ea. Oare cum pot sa traiasca doi ei intr-o persoana?
Am descoperit ca blogul asta e un bun revigorant al memoriei. Cand nu tin minte ceva importan, fug repede pe blog si caut articolul. Imi pare rau ca am ratat multe evenimente si nu am am scris anumite lucruri la timpul lor insa imi pare rau ca uneori am scris prea la nervi.
Promisiunea mea pentru viitor e ca o sa incerc sa imi citesc articolele si sa le corectez inainte sa le public.
In in final as vrea sa le multumesc celor din comunitatea Bacau.co ca m-au primit acolo cu toate ca articolele mele nu sunt despre iubitul meu oras Bacau. Cu toate ca am scris 10 articole despre Bacau in toate cele 1000, ii citesc zilnic pe bloggerii bacauani de pe cand eran in Iasi si vroiam sa stiu ce se intampla acasa. Si fac o treaba buna ce eu mereu am stiut in familie ce se intapla acasa :))
Multumesc!
Si pentru a o mia oara va spun:
Pe curand...