Rasismul in Japonia
Oricat de mult ai incerca sa inveti limba, oricat de mult ai invata obiceiurile si oricat de mult ai incerca sa te comporti ca ei, pentru japonezi mereu vei fi un gajin (strain). Rasismul in Japonia este o problema mare pe care orice strain o simte mai mult sau mai putin.
Cu toate ca niciodata nu o sa ti se spuna ceva in fata (doar daca sunt prea beti) o simti in fiecare zi. De la cel ce imparte pliante si pachete de servetele pe strada, pana in tren sau la o coada, cand observi ca in locul tau e un cerc liber, japonezii sunt rasisti pana in maduva oaselor.
Japonia e o tara frumoasa, e o tara ce merita vizitata, merita sa faci scoala aici insa nu e o tara in care sa locuiesti. Rasismul e pana la cele mai mari niveluri si ei gandesc ca Japonia e a japonezilor.
In jur de 2.5 milioane de straini locuiesc in Japonia printre care si cateva mii de romani (conform wikipedia) si problema rasismului o gasesti mereu ca subiect pe blgouri sau in articole. Puteti citii povestile unor oameni ce locuiesc in Japonia, de exemplu, aici si aici dar puteti citi si un studiu BBC aici.
Am stat mult in dubii daca sa scriu acest articol, insa dup aproape 8 luni de locuit in Tokyo si dupa discutii cu prieteni straini am zis ca este cazul. Pe mine nu m-a deranjat aceasta ostilitate foarte tare. Sunt invatat sa nu fiu pe placul oamenilor si de-a lungul vietii mi-am creat un scut protector insa sunt persoane pe care le cunosc, straini in Japonia ce merg la consiliere pentru victimile rasismului. Exista un astfel de grup si la Waseda, despre care am aflat de curand si la acest grup nu merg numai studenii ci si profesorii straini.
Japonezii sunt draguti cu tine, iti raspund cand ii intrebi ceva, te ajuta cand le ceri ajutorul insa atata tot. Niciodata nu o sa te invite la masa cu ei sau sa petreceti un weekend impreuna. Totdeauna o sa te vada ca un om din exterior pe care stiu ca e bine sa il respecte insa atat.
Impreuna cu Hakan am observat rasismul la noi in laborator si am sa va dau cateva exemple:
1. Cand am venit in toamna nu am avut parte de o petrecere de bun venit si de o prezentare a laboratorului asa cum au avut parte studentii japonezi, nou-veniti acum in primavara. Petrecerea si prezentarea proiectelor a coincis cu petrerea de ziua profului si cu raportul lor de jumatate de an. Cand am venit pentru prima data ni s-au prezentat biroul profului si cele 2 laboratoare in cateva minute. Apoi am fost pusi in fata unui birou si ni s-a spus ca acolo vom sta. Fioecare din laborator si-a spus numele si atata tot. Timp de doua saptamani noii studenti au avut parte de prezentari, de bufeturi si intaliniri in care li s-a explica cum sta treaba.
2. In pauza de masa studenii japonezi se intreaba intre ei daca vor sa manance impreuna dar niciodata nu ne intreaba si pe noi. Eu si Hakan mancam mereu impreuna si din cand in cand, mai intrebam pe cineva daca vrea sa vina cu noi.
3. Intotdeauna au glume proaste pe seama noastra si asta se intampla mai ales cand sunt beti. Fac misto de mine ca sunt gras, de Hakan ca ca poarta mereu pantaloni scurti si ca are par mult pe picioare si pe maini.
Namyi, doctoranda din Coreea, nu a spus niciodata membrilor laboratorului cat de bine intelege japoneza si a auzit cum isi bat joc de ea si de ceilalti membri straini. Ne pun porecle si ne comenteaza fiecare miscare.
Insa sunt parsivi, niciodata nu au curajul sa iti spuna ceva in fata si daca nu aflii ceea ce se intampla de fapt, traiesti cu impresia ca sunt painea lui Dumnezeu.
4. In cantine sau sali de mese, rar se aseaza langa tine si intra in vorba, asa cum o fac de obicei intre ei. Cel putin in camin lumea se cunoste la masa, insa noi studentii straini mai mereu suntem singuri la masa.
Eu am aflat toate astea luna asta si mi s-a cam acrit de ei. Abia ii mai salut si nu mai intru in discutii cu ei. Am refuzat sa merg la ultima petrecere si imi vad de viata mea. Sunt multi studenti straini cu care pot lega relatii de amicitie asa ca nu imi trebuie japonezi.
Insa exista si aici exceptii care intaresc regula. Exista japonezi ce vor sa lege relatii de prietenie cu strainii, carora le place sa isi exerseze engleza cu studentii straini si care iti ofera informatii despre tara. Ei nu discuta niciodata despre problema rasismului pentru ca stiu ca exista si le e rusine.
Discutand cu mai multi straini am observat ca majoritatea nu a vrut sa recunoasca problema rasismului si sa creada ce ei sunt cei ce pot sparge aceasta bariera insa mai devreme sau mai tarziu au realizat ca e o utopie. Pe fruntea ta scrie gajin si nu o sa poti sterge asta pentru majoritatea japonezilor. Inveti sa traiesti cu asta si sa te bucuri de plusuri.
Pe curand..
Cu toate ca niciodata nu o sa ti se spuna ceva in fata (doar daca sunt prea beti) o simti in fiecare zi. De la cel ce imparte pliante si pachete de servetele pe strada, pana in tren sau la o coada, cand observi ca in locul tau e un cerc liber, japonezii sunt rasisti pana in maduva oaselor.
In jur de 2.5 milioane de straini locuiesc in Japonia printre care si cateva mii de romani (conform wikipedia) si problema rasismului o gasesti mereu ca subiect pe blgouri sau in articole. Puteti citii povestile unor oameni ce locuiesc in Japonia, de exemplu, aici si aici dar puteti citi si un studiu BBC aici.
Am stat mult in dubii daca sa scriu acest articol, insa dup aproape 8 luni de locuit in Tokyo si dupa discutii cu prieteni straini am zis ca este cazul. Pe mine nu m-a deranjat aceasta ostilitate foarte tare. Sunt invatat sa nu fiu pe placul oamenilor si de-a lungul vietii mi-am creat un scut protector insa sunt persoane pe care le cunosc, straini in Japonia ce merg la consiliere pentru victimile rasismului. Exista un astfel de grup si la Waseda, despre care am aflat de curand si la acest grup nu merg numai studenii ci si profesorii straini.
Japonezii sunt draguti cu tine, iti raspund cand ii intrebi ceva, te ajuta cand le ceri ajutorul insa atata tot. Niciodata nu o sa te invite la masa cu ei sau sa petreceti un weekend impreuna. Totdeauna o sa te vada ca un om din exterior pe care stiu ca e bine sa il respecte insa atat.
Impreuna cu Hakan am observat rasismul la noi in laborator si am sa va dau cateva exemple:
1. Cand am venit in toamna nu am avut parte de o petrecere de bun venit si de o prezentare a laboratorului asa cum au avut parte studentii japonezi, nou-veniti acum in primavara. Petrecerea si prezentarea proiectelor a coincis cu petrerea de ziua profului si cu raportul lor de jumatate de an. Cand am venit pentru prima data ni s-au prezentat biroul profului si cele 2 laboratoare in cateva minute. Apoi am fost pusi in fata unui birou si ni s-a spus ca acolo vom sta. Fioecare din laborator si-a spus numele si atata tot. Timp de doua saptamani noii studenti au avut parte de prezentari, de bufeturi si intaliniri in care li s-a explica cum sta treaba.
2. In pauza de masa studenii japonezi se intreaba intre ei daca vor sa manance impreuna dar niciodata nu ne intreaba si pe noi. Eu si Hakan mancam mereu impreuna si din cand in cand, mai intrebam pe cineva daca vrea sa vina cu noi.
3. Intotdeauna au glume proaste pe seama noastra si asta se intampla mai ales cand sunt beti. Fac misto de mine ca sunt gras, de Hakan ca ca poarta mereu pantaloni scurti si ca are par mult pe picioare si pe maini.
Namyi, doctoranda din Coreea, nu a spus niciodata membrilor laboratorului cat de bine intelege japoneza si a auzit cum isi bat joc de ea si de ceilalti membri straini. Ne pun porecle si ne comenteaza fiecare miscare.
Insa sunt parsivi, niciodata nu au curajul sa iti spuna ceva in fata si daca nu aflii ceea ce se intampla de fapt, traiesti cu impresia ca sunt painea lui Dumnezeu.
4. In cantine sau sali de mese, rar se aseaza langa tine si intra in vorba, asa cum o fac de obicei intre ei. Cel putin in camin lumea se cunoste la masa, insa noi studentii straini mai mereu suntem singuri la masa.
Eu am aflat toate astea luna asta si mi s-a cam acrit de ei. Abia ii mai salut si nu mai intru in discutii cu ei. Am refuzat sa merg la ultima petrecere si imi vad de viata mea. Sunt multi studenti straini cu care pot lega relatii de amicitie asa ca nu imi trebuie japonezi.
Insa exista si aici exceptii care intaresc regula. Exista japonezi ce vor sa lege relatii de prietenie cu strainii, carora le place sa isi exerseze engleza cu studentii straini si care iti ofera informatii despre tara. Ei nu discuta niciodata despre problema rasismului pentru ca stiu ca exista si le e rusine.
Discutand cu mai multi straini am observat ca majoritatea nu a vrut sa recunoasca problema rasismului si sa creada ce ei sunt cei ce pot sparge aceasta bariera insa mai devreme sau mai tarziu au realizat ca e o utopie. Pe fruntea ta scrie gajin si nu o sa poti sterge asta pentru majoritatea japonezilor. Inveti sa traiesti cu asta si sa te bucuri de plusuri.
Pe curand..
Cred că rasism e un cuvînt puţin prea puternic în situaţia asta, dar nu am altul mai potrivit... Discriminare, poate?
RăspundețiȘtergereŞi mie mi se întîmplă des, de pildă, să nu se aşeze nimeni lîngă mine în tren - deşi sînt locuri libere - sau să se mute la altă uşă cînd mă apropii eu. Cred că e vorba de nişte sentimente amestecate din partea lor: teamă (sînt mult mai lat / înalt ca ei, am barbă & freză de Bruce Willis), timiditate, jenă, panică („aoleu, ăsta e străin, o să vrea să vorbească în engleză şi eu nu ştiu nimic”) şi multe altele.
E adevărat, sînt şi ăia extremişti care urlă după tine pe stradă „Întoarce-te acasă!” (Kaere!), dar ăştia sînt o minoritate.
Cred că, în ultimă instanţă, le lipsesc curiozitatea faţă de străini şi capacitatea de a înţelege că alţii sînt altfel, la trup şi la minte. Şi e trist că lucrurile stau aşa, dar mă tem că nici nu o să se schimbe foarte repede.
Am zis si eu ca e un cuvant prea puternic rasism, dar asa l-au numit cei de la BBC. Sincer nu ma jeneaza foarte tare toate chestiile astea insa in timp s-a cam umplut paharul si de aceea am scris articolul. Da asta nu le face lor bine, nu noua ca noi suntem aici si plecam insa ei isi fac o imagine proasta.
ȘtergereSi nu e numai problema mea, am mai votbit cu studenti straini (Coreea, Tailanda, Vietnam, Turcia si Franta) si au spus acelasi lucru. Cineva mi-a spus o poveste pe care o stia de la un vecin ce lucrase aici, intr-o companie multinationala si se lovise de aceasi bariera si aceasi rautacisme si de aceea a decis sa plece.
Buna,
RăspundețiȘtergereAm prietena japoneza si suntem intr-un stadiu avansat de relație. Ea deja a închiriat o camera (share house) ptr noi!!!
Ce soluții ar fii sa stau o perioada mai mare de 90 zile (asta e limita vizei de turist
Buna,
RăspundețiȘtergereAm prietena japoneza in Tokyo. Suntem intr-o relație oarecum avansată. Ne-am vizitat amândoi in Londra (unde stau) si in Tokyo la ea!
Am încercat sa caut loc de munca pe website-uri(gaijiob, crosscarrier), dar fără succes :(
Incurand sunt la cumpana de a mă muta in Japonia si îmi doresc asta mult!! :) Ea deja a închiriat camera noastră (house stare)
Îmi poate da cineva un sfat care ar fii soluția ce mai buna pentru a rămâne mai mult de 90 zile (cât e limita de viza ca turist in Japonia). Desigur e vreo șansa sa îmi schimb statul de viza?
Si care ar fii șansele sa găsesc de lucru si sa schimb viza, in perioada de viza ca si turist???
Engleză mea e la nivel fluent!
As fii încântat sa am niște sfaturi pozitive care sa îmi dea un avans la mutarea mea in Japonia!!! :)
Multumesc foarte mult pentru suportul vostru!!! :)
de schimbat viza nu stiu cum poti sa o schimbi, dar cred ca poate fi prelungiata. Insa din cate stiu eu, cu viza de turist nu ai dreptul sa muncesti. Eu am viza de student si imi trebuie viza de munca, ce imi permite sa munces numai part-time si in anumite domenii, dar ca sa am asa ceva trebuie sa ma duc la serviciul emigrari si sa depun actele pt asa ceva si sa merg la un interviu. Nu m-a interesat pentru ca eu am bursa de studii aici.
RăspundețiȘtergereCel mai convenabil mod de a sta e sa gasesti pe cineva care isi pune casa la dispozitie pentru turisiti. Dar astfel de case sunt pentru maxim 10 zile si de obicei sunt gratis. Trebuie sa fii membru pe un site din asta si sa iti pui si tu casa la dispozitie pentru altii care vin in orasul in care stai tu. si trebuie sa le placa de moaca ta ca sa te primeasca la ei in casa.
spor!