Prima data in camin

Dupa cum v-am mai spus, maine incepe scoala si in Japonia e inceput de an, nu de semestru. Deci din 98 de camere in camin, 45 sunt ocupate de oameni noi, bobocei. Cativa au venit de acum doua weekenduri, cativa au venit weekendul trecut. In sala de mese e plin mai mereu si numai fete noi. Deja am cunoscut cateva persoane dintre care un copilas (ca sunt bobocei) ce studiaza stiinte politice si a locuit cativa ani in Hong-Kong, de aceea vorbeste foarte bine engleza.
Insa eu vreau sa va vorbesc despre ceea ce mi-am amintit in weekend. Acum 5 ani si jumatate m-am cazat si eu pentru prima data intr-un camin. Era T7, si era primul an in care functiona dupa renovare.Acolo am stat timp de 5 ani, din care 4 ani chiar la acelasi etaj. Am fost cand am primit camera cu mama si Mamina (=mama Irina = nana si matusa mea). Doamnele au facut curatenie in baie si prin camera in timp ce eu am spalat geamurile. Apoi am facut un brainstorming si ne-am decis cum sa aranjam lucrurile in rafturi si etajere. Le-am aranjat atat de bine incat in anii urmatori am pastrat aranjarea. Pe partea cealala a paliereului stea Dragos, care era in anul 5 si era venit cu mama, matusa si tatal si cu totii faceau curatenie in camera si il ajutau sa se cazeze. Ma si gandisem ca asa o sa fie si la mine in fiecare an insa nu a fost asa. Dupa primul an nimeni nu a a mai venit. Anul urmator a plecat Ilinca la facultate si am cazat-o pe ea in gazda, dupa care au venit sa vada camera mea si au plecat. Iar din anul trei am avut ajutor numai la carat si asta a fost unul din soferii matusii mele, nicidecum familionul.
Primul an e mai greu, prima plecare cand te rupi de familie. Cu oate ca cu totii vrem sa parem zmei si sa spunem ca suntem liberi, simtim lipsa confortului de acasa. La randul lor, parintii vor sa isi stie copilul in siguranta si de aceea vin in primul an.
Insa am crezut ca asa ceva e doar la noi. Insa in weekend am vazut un bobocel venind cu mama, tata si fratiorul mai mic, carand impreuna lucrurile, montant care un dulap in plus si aranjandu-i dulapurile si baloconul. Apoi am plecat cu totii si mama a si varsat o lacrima cand si-a lasat copilul singur in fata caminului.
Pe curand...