Treceți la conținutul principal

Prima data in camin

Dupa cum v-am mai spus, maine incepe scoala si in Japonia e inceput de an, nu de semestru. Deci din 98 de camere in camin, 45 sunt ocupate de oameni noi, bobocei. Cativa au venit de acum doua weekenduri, cativa au venit weekendul trecut. In sala de mese e plin mai mereu si numai fete noi. Deja am cunoscut cateva persoane dintre care un copilas (ca sunt bobocei) ce studiaza stiinte politice si a locuit cativa ani in Hong-Kong, de aceea vorbeste foarte bine engleza.
Insa eu vreau sa va vorbesc despre ceea ce mi-am amintit in weekend. Acum 5 ani si jumatate m-am cazat si eu pentru prima data intr-un camin. Era T7, si era primul an in care functiona dupa renovare.Acolo am stat timp de 5 ani, din care 4 ani chiar la acelasi etaj. Am fost cand am primit camera cu mama si Mamina (=mama Irina = nana si matusa mea). Doamnele au facut curatenie in baie si prin camera in timp ce eu am spalat geamurile. Apoi am facut un brainstorming si ne-am decis cum sa aranjam lucrurile in rafturi si etajere. Le-am aranjat atat de bine incat in anii urmatori am pastrat aranjarea. Pe partea cealala a paliereului stea Dragos, care era in anul 5 si era venit cu mama, matusa si tatal si cu totii faceau curatenie in camera si il ajutau sa se cazeze. Ma si gandisem ca asa o sa fie si la mine in fiecare an insa nu a fost asa. Dupa primul an nimeni nu a a mai venit. Anul urmator a plecat Ilinca la facultate si am cazat-o pe ea in gazda, dupa care au venit sa vada camera mea si au plecat. Iar din anul trei am avut ajutor numai la carat si asta a fost unul din soferii matusii mele, nicidecum familionul.
Primul an e mai greu, prima plecare cand te rupi de familie. Cu oate ca cu totii vrem sa parem zmei si sa spunem ca suntem liberi, simtim lipsa confortului de acasa. La randul lor, parintii vor sa isi stie copilul in siguranta si de aceea vin in primul an.
Insa am crezut ca asa ceva e doar la noi. Insa in weekend am vazut un bobocel venind cu mama, tata si fratiorul mai mic, carand impreuna lucrurile, montant care un dulap in plus si aranjandu-i dulapurile si baloconul. Apoi am plecat cu totii si mama a si varsat o lacrima cand si-a lasat copilul singur in fata caminului.
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...