Treceți la conținutul principal

Saptamana ce tocmai se incheie si despre saptamana viitoare

Saptamana asta am avut o stare m-ai nasoala, de revolutionar. Mi se umpluse paharul si simteam nevoia sa ma revolt. S-au adunat multe si nu imi mai placea ceea ce se intampla plus ca de doua luni tot visez la momentul cand o sa ajung acasa. Mi-e dor tare de casa , mi-e dor de familie si de prieteni...
Dar acum am vacanta o saptamana pentru ca este Golden Week. E una din cele mai importante perioade din Japonia pentru ca este sarbatoare cateva zile consecutive ceea ce face sa fie o saptamana libera.
Mi-as dori ca saptamana ce urmeaza sa nu postez pe blog din lipsa de timp. Mi-as dori sa vizitez cat mai mult insa nu am inceput cu dreptul. Vremea e nasoala si toata lumea are teme sau nu e in dispozitie de vizitat. Eu am cateva idei despre lururi pe care vreau sa le fac dar nu merge de unul singur. Sper ca de maine totul sa se aseze si sa ma plimb iar vremea sa fie buna.
Deci nu stiu cand voi posta...
Pe curand...

Comentarii

  1. la cat mai putine postari atunci! (sau sa fie doar cu imag din locurile vizitate)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai asa o sa fac, doar sa nu imi fie prea lene sa scriu de la oboseala...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...