Koganei Park

Nu striu daca ait observat dar de la o vreme imi motivez fiecare articol. Incep prin a spune circumstanta prin care am ajuns sa scriu ceea ce scriu. Si pentru articolul de astazi am o astfel de introducere. Hakan e plecat in Hong-Kong cu familia, pentru a incheia niste contracte pentru afacerea lor. Asa ca daca el si-a luat niste zile libere am cerut si eu. Nu de alta dar aveam de calcat 6 camasi, 9 tricouri, o bluza si doua perechi de pantaloni ce se adunasera de vreo 4 luni si nu prea mai aveam cu ce sa ma imbrac.
Si cum eram mai mult ca sigur ca in weekend o sa ploua am decis sa fac o plimbare in parcul din apropiere joi.
Eu stau in Kodaira, un oras setalit al Tokyolui, la vreo 20 de km de Shinjuku zona adiminstrativa a capitalei. Orasul faceparte din judetul Tokyo (Tokyo prefecture). Zona in care stau se numeste Hanakoganei. Hana inseamna floare, iar koganei nu stiu. Insa Hanakoganei este zona orasului ce se invecineaza cu Koganei. Granita dintre orase e parcul Koganei, ce fe fapt este intre patru orase: Kodaira, Koganei, Nishitokyo si Musahino.

Parcul e la 2.6 km de camin si pentru ca inca nu am bicicleta nu am mers pana acum niciodata acolo. Adica toti au mers cu bicicleta si nu pe jos asa ca decat sa merg singur am zis pas. Insa cum acum e vremea frumoasa l-am convins pe Morgan sa mearga cu mine.

Intrarea in parc e plina de sakura (deci in doua saptamani o sa fie minunat) insa in mijlocul parcului este un deal cu pruni ce erau infloriti. Parcul este al doilea parc ca marime din Tokyo avand aproape 800 000 de metri patrati.
Dupa o plimabare de la un capat in altul al parcului si zeci de poze la copacii infloriti, ne-am hotarat sa mergem in muzeul din parc. Parcul este foarte frumos si mare. Peste tot erau oameni la iarba verde, copii ce ridicau zmee in aer si oameni ce fotografiau. Ei nu au logica asta tampita ca in Romania, unde e interzis sa calci spatiul verde si toata lumea se plimba printre copaci, in iarba.

 Muzeul Arhitecturii perioadei Edo din zona Tokyo este un muzeu in aer liber, infinata in 1991. Muzeul are in jur de 30 de structuri originale si  reproduceri ale tipurilor de cladiri reprezentative din sec XVII pana in la 4-lea veac al secolului XX.
Pe langa expozitia evolutiei aparaturii electrocasnice (masini de spalat, aspiratoare, aparat de facut orez, aragaz), in interior, se mai afla un magazin de suveniruri si o cafenea. Cladirea in care se afla expozitia si sediile de birouri este si ea o cladire autentica, fiind Palatul Imperial Kodaden, construit in 1940 pentru a sarbatorii incoronarea imparatului.
Muzeul este impartit in trei parti:
Zona de vest prezinta cateva case si temple de la inceputul perioadei Edo (secolul XVII). Casele de lemn, cu acoperis de paie sunt impartie in doua parti. Zona de bucatarie, unde se afla cuptorul dar si ustensilele de gradinarit, zona in care pardoseala e din pamant, si zona cu camere de dormit, o zona mai inalta, cu pardoseala de lemn. Trecerea dintre cele doua zone se face cu un hol in care se pregatea ceaiul intr-o groapa cu foc.
A doua parte a zonei de vest repezinta case construite de artihecti celebri in primele decade ale secolului 20. Casele au influente europene si au fst proprietatea fie a artihectilor, fie a unor oameni importanti din acea perioada.
In imaginea de mai jos, puteti vedea o casa construita in 1924, intr-un stil 100% european ceea ce este rar si in zilele nostre in Japonia. In plan casa are o forma de folare. Adica dormitoarele, bucataria, suflageria si biroul sun in jurul livingului ce troneza in mijloc.

A a doua imagine este casa artihectului Kunio Mayekawa ce imbina artihectura japoneza cu cea europeana. Casa a fost construita in anii '40.

In a treia imagine este un studio foto si resedinta fotografului, cladire construita in 1937. Chiar si in zilele nostre micii intreprinzatori au afacerea in propria casa.

In a 4-a imagine puteti vedea o casa constuita de arhitectul Sutemi Horoguchi in 1925, dupa o vizita in Europa. Casa are un desig inspirat din casele germane insa in interior dor livingul este de tip european, restul casei fiin clasic japoneza (dulapuri in prerete si rogojina pe jos ca sa dormi)

Ultima casa aflata in zona de vest este casa unui om de afacere din Minato. Casa a fost initial construita in 1874 insa a fost renovata instr-un stil europena in 1952.

I zona centrala se alfa mausoleul printesei Chyo, constuit in 1652, palatul imperial (in care se afla birourile), casa unui om politic, construita in 1920, si casa ceaiului construita in 1954, casa unui om de afaceri ce vindea matase, construita in 1922 si poata de intrare in casa unei familii importante din Tokyo, poarta construita in 1912.

 Zona de Est este reprezentata de o strada fictiva in care sunt adunate magazine de la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX. Pe strada puteti vedea sediul un sediu de politie de proximitate construit in 1868, varful turnului pompierilor din Ueno, un tren vechi, magazin de sos de soia (1933), bar (1856), baie publica (1929), croitorie (1879), papetarie (1927), florarie (1927), alimentara (1926), drogherie (1928), magazin de umbrele (1926),aprozar (1928) si un han din 1050

 Am plecat din camin la 10 jumatate si ne-am intors inapoi la 4 jumatate. Nu stiu cand trecuse timpul si experienta a fost minunata. Abia astept sa ma intorc in parc pe data de 15, dar o sa revin mai mereu, si in vara, dar si in toamna cand totul e rosu.
Pe curand...