Treceți la conținutul principal

Vremea

Nu mi-a placut niciodata ploaia. De fecare data cand ploua in cap aud versurile lui Bacovia  si imi imaginez griul apasator al ploii. Senzatia pe care o am cand ploua e apasatoare si oarecum de frica (cum si Alecsandri avea problema asta cu iarna).
In Japonia asa e. La inceput m-am mirat ca sunt bine pusi la punct in materie de nimicuri ce te ajuta pe vreme de ploie, gen prezervative pentru umbrele (o punguta lunga si ingusta in care sa iti bagi umbrela cand intri intr-un magazin, sa nu face aparie) insa acum dupa aproape 8 luni inteleg de ce: ploua mai mereu.
Insa saptamanile astea au fost ingrozitoare. Pana acum ploua in weekend, insa acum ploua mai non stop. Si daca nu ploua e innourat si e umezela. Iar daca e soare, e efect de sauna: umezeala, caldura si transpiri si la primul part pe care il dai (expresia asta mi-a spus-o domnul prof. Toma si la inceput nu am inteles-o).
Si abia e aproape mai. Luna iunie se vrea sa fie cea mai umeda si ploioasa luna din an. Pai ce o sa se intample atunci? Daca acum ploua non stop?
E o ploaie din aia mocaneasca de toamna, insa e atat de fina incat zici ca-s vapori. Si bate vantul atat d tare incat sunt sanse foarte mari sa iti intoraca umbrela peste cap. Asa ca esti nevoit, din cand in cand, sa o inchisi si sa te ploua in cap.
Si cand ma gandesc ca atunci cand eram acasa, cand ploua nu faceam nimic. Daca me enervam nici la socala nu ma duceam. Si aveam masina. Tot ce trebuia sa fac era sa merg din camin pana la masina si din parcare pana in facultate. Dar nu imi placea.... Iar acum merg 4 km pe jos in fiecare zi prin ploaie si vant...
Insa ceea ce ma socheaza si mai tare e faptul ca japonezii sunt invatati cu asta. Eu nu as putea sa ma obisnuiesc nicioada cu ideea de ploaie. Doar ploua des si la noi insa mie mi se pare anormal cand ploua.
Am vazut oameni ce ies la alergat pe ploaie. Eu abia mai suport vremea si merg cu stoicism in drum spre camin, dorind sa ajung odata inauntru ca nu mai suport umezeala si vad pe langa mine oameni alergand. Pai daca el alearga in fiecare zi, sa se mentina in forma, si stie ca luna asta ploua mereu isi vede de treaba. Nu se da batut din cauza naturii ci se impaca cu ideea.
Eu nu suport sa ma ploua in cap... poate doar vara, cand e ploaie din aia nebuna si calda, insa nu din asta mocaneasca si depresiva.
Si a doua mare problema e umezeala. Transpir non stop si daca acum e asa mi-e firca cu groaza de lunile de vara. Imi aduc aminte cum era in septembrie cand faceam 4 dusuri pe zi ca nu ma suportam. Eu nu suport transpiratia, de la mirosuri suspecte imi vine sa vomit si nu suport sa fiu lipicios. Si au inceput sa puta oameni pe langa mine si mi se face rau...
Domane ajuta...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...