Frica de Dumnezeu
Nu suntem o tara de oameni bisericosi. Nu umplem biserici zi de zi ci abia daca le umplem duminica iar cand e o sarbatoare importanta le suprapoplam. Insa nu cred ca in asta sta credinta. La tara, lumea merge mai mult la biserica, insa si acolo se merge ca sa nu te comenteze ceilalti ca nu ai fost sau ca sa comenteze pei cei veniti cum sunt imbracati. Nu cred ca esti credincios doar daca mergi la biserica. Eu cred ca trebuie sa ai credinta in suflet si sa ai frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu ne face crestini si ne modeleaza mentalitatea.
Japonia este o tara de budisti si shintonisti. Ei nu au frica de nici o forta suprema ci sunt formati sa iubeasca si sa respecte pe sufletele si sa nu deranjeze pe cel de langa el.
Mentalitatea lor e complet diferita si am descoperit asta in doua cazuri despre care as vrea sa vorbesc in acest articol.
Primul lucru care mi s-a parut altfel si oarecum m-a socat, oricat de deschis la minte as fi si mai putin conservator decat generatiile trecute. In Japonia lumea merge in club doar pentru a agata. Ei bine si acum o sa spuneti ca asa e si in Romania... Dar nu e chiar asa. Noi mergem in club atunci cand suntem intr-o relatie, noi mergem in cub sa ne distram cu prietenii. Ei nu. Cluburile sunt pentu oameni singuri, oameni tineri ce lucreaza zi de zi si la sfarsit de saptamana vor sa se simta bine. In Tokyo, intr-un club, daca oferi unei fete o bautura si ea accepta asta insemna ca mai mult ca sigur dimineata va pleca la hotel cu tine. Pai spuneti-mi mie o fata care sa faca asa ceva in Romania. Si daca stiti, mai mult ca sigur ca o considerati curva. Pentru ca asta e mentalitatea. Fetele nu fac asta pentru ca le e frica sa nu fie considerate curve, plus ca nu se culca cu un baiat fara sentimente, iar daca un baiat se culca cu o fata pe care a agatat-o in club v-a spune la toata lumea ca e curva. Insa aici nu e asa pentru ca toata lumea face asta. Nu poti sa zici ca e o tara de curve si curvari pentru ca nu merge. Langa cluburi exista hoteluri cu plata cu ora si sunt pline weekend de weekend. Nimeni nu comenteza nimic, nimeni nu te judeca pentru ce faci. In fond si la urma urmei e o nevoie ca si foamena sau usurarea la wc. Dupa ce ne terminam treaba (dupa ce am cumparat prezervativele de la automatul din holul hotelului) ne vedem de viata noastra. Ne mai vedem in club, asta e. Nu neaparat continuam si saptamana viitoare ce am facut saptamana asta. Next one!
A doilea lucru despre care vreau sa vorbesc este o stire pe care am citit-o pe un blog. Articolul, pe care il puteti citi aici, era despre moartea solitara. Un cuplu de 60 de ani, copilu acestora (30 de ani) si pisica au fost gasiti in casa morti de foame. Ideea articolului era despre cum japonezii isi accepta soarta si despre rusinea de a cere ajutor dar si despre faptul ca batranii sunt marginalizati in Japonia. Insa pe mine m-a socat in toata povestea asta altceva. Se pare ca batrana si-a calcat pe orgoliu si a cerut ajutorul unei vecine. Aceeasta a refuzat s-o ajute cu bani si a trimis-o spre serviciile sociale. O fi expresia aia cu: Nu-i da un peste, invata-l sa pescuiaca corecta, insa eu zic ca mai intai da-i un peste, sa nu moara de foame pana il inveti. La noi nu e asa. Daca iti stii vecinul ca are probleme, poate ca nu ii dai bani, dar il inviti la masa, ii aduci o caserola cu mancare la usa, il ajuti intr-un fel. Am fost invatati sa ne iubim aproapele si mai mult ca sigur daca vecinul ar muri, dupa ce nu l-am ajutat (ca in povestea din articol) am traii toata viata cu gandul ca suntem vinovati pentru asta.
Mie aceste doua povesti mi s-au parut ca surprind cel mai bine diferenta de mentalitate dintre noi si ei. Nu stiu cum e mai bine, nu stiu daca religia ne ingradeste si ne apasa cu reguli morale sau ne face mai buni insa oricum ne defineste oarecum, ne da o forma pe care apoi educatia si viata o contureaza.
Pe curand...
Japonia este o tara de budisti si shintonisti. Ei nu au frica de nici o forta suprema ci sunt formati sa iubeasca si sa respecte pe sufletele si sa nu deranjeze pe cel de langa el.
Mentalitatea lor e complet diferita si am descoperit asta in doua cazuri despre care as vrea sa vorbesc in acest articol.
Primul lucru care mi s-a parut altfel si oarecum m-a socat, oricat de deschis la minte as fi si mai putin conservator decat generatiile trecute. In Japonia lumea merge in club doar pentru a agata. Ei bine si acum o sa spuneti ca asa e si in Romania... Dar nu e chiar asa. Noi mergem in club atunci cand suntem intr-o relatie, noi mergem in cub sa ne distram cu prietenii. Ei nu. Cluburile sunt pentu oameni singuri, oameni tineri ce lucreaza zi de zi si la sfarsit de saptamana vor sa se simta bine. In Tokyo, intr-un club, daca oferi unei fete o bautura si ea accepta asta insemna ca mai mult ca sigur dimineata va pleca la hotel cu tine. Pai spuneti-mi mie o fata care sa faca asa ceva in Romania. Si daca stiti, mai mult ca sigur ca o considerati curva. Pentru ca asta e mentalitatea. Fetele nu fac asta pentru ca le e frica sa nu fie considerate curve, plus ca nu se culca cu un baiat fara sentimente, iar daca un baiat se culca cu o fata pe care a agatat-o in club v-a spune la toata lumea ca e curva. Insa aici nu e asa pentru ca toata lumea face asta. Nu poti sa zici ca e o tara de curve si curvari pentru ca nu merge. Langa cluburi exista hoteluri cu plata cu ora si sunt pline weekend de weekend. Nimeni nu comenteza nimic, nimeni nu te judeca pentru ce faci. In fond si la urma urmei e o nevoie ca si foamena sau usurarea la wc. Dupa ce ne terminam treaba (dupa ce am cumparat prezervativele de la automatul din holul hotelului) ne vedem de viata noastra. Ne mai vedem in club, asta e. Nu neaparat continuam si saptamana viitoare ce am facut saptamana asta. Next one!
A doilea lucru despre care vreau sa vorbesc este o stire pe care am citit-o pe un blog. Articolul, pe care il puteti citi aici, era despre moartea solitara. Un cuplu de 60 de ani, copilu acestora (30 de ani) si pisica au fost gasiti in casa morti de foame. Ideea articolului era despre cum japonezii isi accepta soarta si despre rusinea de a cere ajutor dar si despre faptul ca batranii sunt marginalizati in Japonia. Insa pe mine m-a socat in toata povestea asta altceva. Se pare ca batrana si-a calcat pe orgoliu si a cerut ajutorul unei vecine. Aceeasta a refuzat s-o ajute cu bani si a trimis-o spre serviciile sociale. O fi expresia aia cu: Nu-i da un peste, invata-l sa pescuiaca corecta, insa eu zic ca mai intai da-i un peste, sa nu moara de foame pana il inveti. La noi nu e asa. Daca iti stii vecinul ca are probleme, poate ca nu ii dai bani, dar il inviti la masa, ii aduci o caserola cu mancare la usa, il ajuti intr-un fel. Am fost invatati sa ne iubim aproapele si mai mult ca sigur daca vecinul ar muri, dupa ce nu l-am ajutat (ca in povestea din articol) am traii toata viata cu gandul ca suntem vinovati pentru asta.
Mie aceste doua povesti mi s-au parut ca surprind cel mai bine diferenta de mentalitate dintre noi si ei. Nu stiu cum e mai bine, nu stiu daca religia ne ingradeste si ne apasa cu reguli morale sau ne face mai buni insa oricum ne defineste oarecum, ne da o forma pe care apoi educatia si viata o contureaza.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu