Treceți la conținutul principal

7 luni

Eu nu stiu cad trece timpul ca parca mai acum cateva zile scriam articolul de 6 luni. A mai trecut o luna... A trebuit sa ma uit in arhiva sa imi dau seama ce a facut luna si am asa am realizat. Eu numai laborator am in cap :))
Incepem cu vizitele: am fost in Kawagoe, am încercat sa urc pe Muntele Nikogiri, am vizitat Yokohama si parcul Koganei. Au inflorit ciresii si de ieri pana pe 15 sunt la expunere maxima. Asa ca azi am pornit in cautarea de sakura.(Ca tot mi-am luat camera foto, atunci cand duceam la capăt misiunea cadou Ilinca)
Ziarul de Bacau a publicat un interviu cu mine si am devenit membru in grupul Bacau.co . Tot luna tecuta era cat pe ce sa intru in direct pe TVRinfo insa o problema tehnica a facut sa nu se mai intample asta.
Pe plan profesional, munca de zi de zi la laborator, pe timp de vacanta, da roade. Am terminat de analizat datele pe cutrenurul principal din Martie anul trecut si acum facem acelasi lucru pe o replica, ce a avut epicentru in partea opusa. Profesorul este incantat de munca noastra asa ca ne-a propus de devenim membri in JSCI si odata cu asta publicam si lucrarea si participam la conferinta din Kyoto din Septembrie.
Si am intrat in luna a 7-a odata cu inceperea scolii. De fapt a inceput ieri, in ultima zi din luna a 6-a de sedere aici, insa o sa scriu maine un articol despre ziua de ieri. A fost o zi interesanta si plina si merita un articol intreg.
Acum cateva zile am sarbatorit 1000 de articole pe blog (acum cititi articolul 1003) insa nu am avut timp sa pun poze pe photoblog....
Saptamana asta Japonia a fost atacata de un taifun si am avut din nou o aventura cand am incercat sa ajung acasa.
Si uite cum in cateva randuri am realizat ca totusi am facut cate ceva luna asta. Uneori mi se pare ca ma plafonez, ca e doar scoala si camin, insa vin weekendurile in care fac cate ceva si vad lucruri noi. In Yokohama am mers cu cel mai rapid lift din lume, parkul Koganei are un muzeu in aer liber ce e demential, iar Kawagoe e un oras foarte frumos. Regret ca nu am reusit sa urc pe munte, insa am fost pentru prima data pe o mare inspumata...
Dar nu v-am dat vestea cea mare: Nu mi-am rupt mana! Era pacaleala de 1 aprilie! Nu, nu asta e vestea. Vestea e ca vin acasa in august. Nu eram sigur pana acum, nu aveam bani pusi deoparte si sincer ma impacam cu ideea ca nu voi ajunge acasa. Insa am primit un cadou (multumesc sponsorilor) si o surpriza, acest bilet. Au fost si complicatii. Inca nu il am insa el e cumplarat pe numele meu. Imi trebuie numarul biletului insa persoana in  cauza e in concediu. Iar biletul e pentru o luna. Asa ca (dupa putin teatru jucat) am primit aprobarea de la prof sa stau o luna acasa! In fond si la urma urmei eu am stat in Japonia in vacanta asa, asa ca merit o vacanta mai mare in vara.
Fug sa va pregatesc noi surprize pentru luna ce urmeaza. Incepe maratonul de sakura...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...