Horea vs typhoon 2-0
Din cauza ca aveam scrise 999 de articole, nu am putut sa public mai repede articolul asta. Imi sticam combinatia cu articolul 1000 si nu se putea.
Marti am experimentat al doilea typhoon din viata mea. Nu a fost la fel de puterinic ca Roke insa m-a luat prin surprindere. Si nu e singurul lucru similar cu primul typhoon ce l-am experimentat, amandoua au fost in saptamana dinaintea inceperii cursurilor.
Dimineata ma plangeam ca doua zile e frumos apoi o zi ploua insa era cald si bine asa ca nu m-am gandit sa imi iau umbrela mare, ci doar pe celebra umbrela de la Leonardo. Ii zic celebra pentru ca toata lumea rade de umbrela mea verde fistic ce e micuta tare. Sincer, in Romania nu am avut niciodata nevoie de o umbrela mai mare pentru ca de obicei foloseam masina din dotare iar umbrela imi servea ca adapost de la parcare in cladire.
Dar sa ne intoarcem la oile noaste ca am talentul sa bat campii de la o vreme.
A fost totul bine si frumos pana pe la ora 2 cand a inceput sa ploua serios. Pe la 12 incepuse sa picure isor si sa bata vantul tare insa era bine. Pe la ora 3 au inceput sa anunte ceva prin statie. Nu am inteles nimic din ce au zis. Engleza aia era sub orice critica. Singurul cuvant inteles a fost: tren. Am crezut ca zic ceva de reduceri insa cred ca ziceau ca se apropie typhoon-ul si ca ar fi bine sa ne indreptam spre statiile de tren pana nu se inchid.
Treptat au inceput sa plece toti din laborator insa unul nu a zis ceva de typhoon. Posibil ca se asteptau sa stim. Insa eu si Hakan eram porniti pe cercetare si lucram de zor (maine e dead line-ul). La un moment dat am vrut sa mai ies un pic la aer si atunci am vazut ce era afara. Umbrele zburau si lumea se adapostea prin colturi. M-am intors si i-am spus lui Hakan ca am impresia ca e typhoon. Desteptul mi-a zis ca stia. Ca a citit statusul cuiva. Am zis ca face misto si am verificat. Sincer nu inteleg de ce nu a zis nimic. Cand in acel status scria ca e bine sa plecam spre case ca vremea se v-a linistii dupa ora 4 dimineata. Deja ma si imaginam dormin cu capul pe birou. Insa imi era foame...
Apoi a fost un alt anunt si de data asta am incercat sa fiu atent la ce spune. Ni se spunea sa plecam acum pentru ca typhoon-ul se apropie si daca nu plecam atunci nu mai plecam deloc.
Asa ca i-am spus lui Hakan ca nu e de joaca si ne-am luat catrafusele si am plecat.
Am facut prostia sa postez pe fb despre typhoon si sa o sperii pe Ilinca. Asa ca am scirs etapa de etapa ce fac, ca sa fie linisita.
Am fugit de la scoala pana in statie iar acolo era calvarul de pe lume. Umezeala si caldura si plin de lume. Primul tren ce a venit a fost un local si am zis ca nu risc sa nu mai vina altul. Puls ca localele nu sunt atat de aglimerate si in cazul in care se oprea trenul din cauza apei nu era prea aglomerat. Am mers 8 statii si ne-am oprit. Am realizat ca de fapt eram in statia in care opreste prima data expresul si trenul nostru se oprise pentru ca expresul are prioritate. Am iesit fulger din local si am intrat in ultima secunda in expresul aglomerat. Macar asa ajungeam in 13 minute acasa.
Cand am coborat din tren am simtit cum ma impinge vantul. M-am uitat in sus si am vazut cum ploua. Sakura de langa statie mai avea un pic si parea ca se rupe. Nu era de mers 1.3 km pe jos pana in camin. Umbrela nu facea fata. Am realizat ca la magazinul mare de langa statie, la etajul 3, acolo unde au haine, au pelerine de ploaie. Am fugit pana acolo, dupa cum se vede si in filmuletul de mai jos (care are o calitate proasta si e aiurea filmat insa incercam sa va ofer o imagine a ceea ce se intampla, in timp ce alergam in ploaie si vant), si am cuparat ultima palarie, marimea LL (un fel de XL) ce mai mare marime. A trebuit sa imi dau sacoul jos si sa raman in tricou ca sa pot sa o inchid. Am dat pe ea in jur de 3000 de yeni (30 de euro) si de fapt e un combinezon format din geaca si pantaloni. Da unde sa ma dezbrac acolo sa imi pun pantalonii de plastic pe mine. Geaca era de ajuns.
Pana in camin am simit dsa ma sufoc (mirosul de plastic si faptul ca ma strangea si sunt claustrofob si gluga aia ce imi era pe fata...) insa am ajuns intreg. Ud numai la picioare... La un moment dat bantul batea dintr-o parte si ma impingea aiurea de tot in garduri (vantul a batut cu 80 km/h in Tokyo) insa a fost prima data un avantaj ca nu sunt slab...
Asa ca am castigat si a doua lupta cu typhoon-ul.
A doua zi am vazut la televizor filmulete din timpul taifunului. Am ajuns in camin fix cand era deasupra orasului, de aceea pe ultima suta de metrii vantul ma dobora. Am vazut la televizor, acoperize zburate, tiruri rasturnate si oameni ce se tineau de copaci ca sa nu ii zboare vantul. O camera de supraveghere surprinsese un om ce a fost zburat in aer de vant si lovit de un copac...
Pe curand...
Marti am experimentat al doilea typhoon din viata mea. Nu a fost la fel de puterinic ca Roke insa m-a luat prin surprindere. Si nu e singurul lucru similar cu primul typhoon ce l-am experimentat, amandoua au fost in saptamana dinaintea inceperii cursurilor.
Dimineata ma plangeam ca doua zile e frumos apoi o zi ploua insa era cald si bine asa ca nu m-am gandit sa imi iau umbrela mare, ci doar pe celebra umbrela de la Leonardo. Ii zic celebra pentru ca toata lumea rade de umbrela mea verde fistic ce e micuta tare. Sincer, in Romania nu am avut niciodata nevoie de o umbrela mai mare pentru ca de obicei foloseam masina din dotare iar umbrela imi servea ca adapost de la parcare in cladire.
Dar sa ne intoarcem la oile noaste ca am talentul sa bat campii de la o vreme.
A fost totul bine si frumos pana pe la ora 2 cand a inceput sa ploua serios. Pe la 12 incepuse sa picure isor si sa bata vantul tare insa era bine. Pe la ora 3 au inceput sa anunte ceva prin statie. Nu am inteles nimic din ce au zis. Engleza aia era sub orice critica. Singurul cuvant inteles a fost: tren. Am crezut ca zic ceva de reduceri insa cred ca ziceau ca se apropie typhoon-ul si ca ar fi bine sa ne indreptam spre statiile de tren pana nu se inchid.
Treptat au inceput sa plece toti din laborator insa unul nu a zis ceva de typhoon. Posibil ca se asteptau sa stim. Insa eu si Hakan eram porniti pe cercetare si lucram de zor (maine e dead line-ul). La un moment dat am vrut sa mai ies un pic la aer si atunci am vazut ce era afara. Umbrele zburau si lumea se adapostea prin colturi. M-am intors si i-am spus lui Hakan ca am impresia ca e typhoon. Desteptul mi-a zis ca stia. Ca a citit statusul cuiva. Am zis ca face misto si am verificat. Sincer nu inteleg de ce nu a zis nimic. Cand in acel status scria ca e bine sa plecam spre case ca vremea se v-a linistii dupa ora 4 dimineata. Deja ma si imaginam dormin cu capul pe birou. Insa imi era foame...
Apoi a fost un alt anunt si de data asta am incercat sa fiu atent la ce spune. Ni se spunea sa plecam acum pentru ca typhoon-ul se apropie si daca nu plecam atunci nu mai plecam deloc.
Asa ca i-am spus lui Hakan ca nu e de joaca si ne-am luat catrafusele si am plecat.
Am facut prostia sa postez pe fb despre typhoon si sa o sperii pe Ilinca. Asa ca am scirs etapa de etapa ce fac, ca sa fie linisita.
Am fugit de la scoala pana in statie iar acolo era calvarul de pe lume. Umezeala si caldura si plin de lume. Primul tren ce a venit a fost un local si am zis ca nu risc sa nu mai vina altul. Puls ca localele nu sunt atat de aglimerate si in cazul in care se oprea trenul din cauza apei nu era prea aglomerat. Am mers 8 statii si ne-am oprit. Am realizat ca de fapt eram in statia in care opreste prima data expresul si trenul nostru se oprise pentru ca expresul are prioritate. Am iesit fulger din local si am intrat in ultima secunda in expresul aglomerat. Macar asa ajungeam in 13 minute acasa.
Cand am coborat din tren am simtit cum ma impinge vantul. M-am uitat in sus si am vazut cum ploua. Sakura de langa statie mai avea un pic si parea ca se rupe. Nu era de mers 1.3 km pe jos pana in camin. Umbrela nu facea fata. Am realizat ca la magazinul mare de langa statie, la etajul 3, acolo unde au haine, au pelerine de ploaie. Am fugit pana acolo, dupa cum se vede si in filmuletul de mai jos (care are o calitate proasta si e aiurea filmat insa incercam sa va ofer o imagine a ceea ce se intampla, in timp ce alergam in ploaie si vant), si am cuparat ultima palarie, marimea LL (un fel de XL) ce mai mare marime. A trebuit sa imi dau sacoul jos si sa raman in tricou ca sa pot sa o inchid. Am dat pe ea in jur de 3000 de yeni (30 de euro) si de fapt e un combinezon format din geaca si pantaloni. Da unde sa ma dezbrac acolo sa imi pun pantalonii de plastic pe mine. Geaca era de ajuns.
Pana in camin am simit dsa ma sufoc (mirosul de plastic si faptul ca ma strangea si sunt claustrofob si gluga aia ce imi era pe fata...) insa am ajuns intreg. Ud numai la picioare... La un moment dat bantul batea dintr-o parte si ma impingea aiurea de tot in garduri (vantul a batut cu 80 km/h in Tokyo) insa a fost prima data un avantaj ca nu sunt slab...Asa ca am castigat si a doua lupta cu typhoon-ul.
A doua zi am vazut la televizor filmulete din timpul taifunului. Am ajuns in camin fix cand era deasupra orasului, de aceea pe ultima suta de metrii vantul ma dobora. Am vazut la televizor, acoperize zburate, tiruri rasturnate si oameni ce se tineau de copaci ca sa nu ii zboare vantul. O camera de supraveghere surprinsese un om ce a fost zburat in aer de vant si lovit de un copac...
Pe curand...
ai grija ca pe net zic multe si ... trebuie sa stii cum sa fii pregatit
RăspundețiȘtergerefaza e ca nu ma uit la stiri ca sa stiu cand vine si am fos luat pe nepregatite... insa acum macar aveam telefon ca prima data nu aveam nimic...
RăspundețiȘtergere