Un gol pe care il umplu cu bucuria ca am sansa sa fiu aici

De cateva saptamani, de cand s-a facut cald, ies pe balcon cateva minute pe seara. Ma uit la cartier si pe la ferestre.
Obiceiul asta posibil ca il mostenesc de la bunica-mea care avea obiceiul sa se uite pe geam in fiecare dimineata si sa isi verifice "prietenii". Pe vremea cand bunicii locuiau cu mama in Bacau, Machi, bunica mea, avea un ritual de dimineata. De la etajul 6, acolo unde statea, urmarea balcoanele vecinilor de vis-a-vis. Avea cativa pe care ii vedea in fiecare dimineata: domana ce isi bea cafeaua cu tigara de dimineata in timp ce se scarpina in cap, doamna ce uda florile zi de zi sau doamna cu pisici.
Nu le viola intimitatea ci o facea ca un copil curios ce isi urmareste spectacolul de zi cu zi

Acum aproape doi ani am fost in Atena la Raluca. Dupa o zi de vizitat ne intorceam la ea in apartament si stateam pe balcon cateva minute. Ne puneam gandurile in ordine, discutam despre ceea ce am vizitat si faceam planul pe a doua zi. Apartamentul avea un balcon imens, mai mare decat apartamentul in sine, de fapt era acoperisul terasa. In timp ce vorbeam si ne faceam planuri ne si uitam in balcoanele cladirilor alaturate sau in interiorul apartamentelor. Eu eram curios cum sunt mobilate si confortul in care traiesc.
Atunci am simtit pentru prima data sentimentul pe care il am si acum cand stau pe balcon. Aerul serii e mai rece si cand il inspiri simti ca miroase altfel. Atunci m-a cuprins un sentiment ciudat. Am simtit un gol in suflet pentru ca nu sunt acasa, insa in acelasi timp acel gol era umplu de un sentiment de bucurie. Bucuria ca am sansa sa fac altceva, sa fiu undeva unde nu mai fusesem si sa fac ceva ce nu toata lume face.
Acum golul e mai mare insa si sentimentul ce il umple e mai mare. Sunt mandru ca sunt in Japonia si am sansa sa fiu in laboratorul unuia dintre cei mai buni profesori din Japonia insa acest sentiment ce umple golul produs de dorul de casa parca nu e compatibil. Simt ca acel gol e umplut de altceva si nu de ceea ce trebuie ceea ce ma face sa nu ma bucur din plin dar totodata ma face sa realizez oportunitatea pe care o am.
Pe curand...