Treceți la conținutul principal

Un gol pe care il umplu cu bucuria ca am sansa sa fiu aici

De cateva saptamani, de cand s-a facut cald, ies pe balcon cateva minute pe seara. Ma uit la cartier si pe la ferestre.
Obiceiul asta posibil ca il mostenesc de la bunica-mea care avea obiceiul sa se uite pe geam in fiecare dimineata si sa isi verifice "prietenii". Pe vremea cand bunicii locuiau cu mama in Bacau, Machi, bunica mea, avea un ritual de dimineata. De la etajul 6, acolo unde statea, urmarea balcoanele vecinilor de vis-a-vis. Avea cativa pe care ii vedea in fiecare dimineata: domana ce isi bea cafeaua cu tigara de dimineata in timp ce se scarpina in cap, doamna ce uda florile zi de zi sau doamna cu pisici.
Nu le viola intimitatea ci o facea ca un copil curios ce isi urmareste spectacolul de zi cu zi

Acum aproape doi ani am fost in Atena la Raluca. Dupa o zi de vizitat ne intorceam la ea in apartament si stateam pe balcon cateva minute. Ne puneam gandurile in ordine, discutam despre ceea ce am vizitat si faceam planul pe a doua zi. Apartamentul avea un balcon imens, mai mare decat apartamentul in sine, de fapt era acoperisul terasa. In timp ce vorbeam si ne faceam planuri ne si uitam in balcoanele cladirilor alaturate sau in interiorul apartamentelor. Eu eram curios cum sunt mobilate si confortul in care traiesc.
Atunci am simtit pentru prima data sentimentul pe care il am si acum cand stau pe balcon. Aerul serii e mai rece si cand il inspiri simti ca miroase altfel. Atunci m-a cuprins un sentiment ciudat. Am simtit un gol in suflet pentru ca nu sunt acasa, insa in acelasi timp acel gol era umplu de un sentiment de bucurie. Bucuria ca am sansa sa fac altceva, sa fiu undeva unde nu mai fusesem si sa fac ceva ce nu toata lume face.
Acum golul e mai mare insa si sentimentul ce il umple e mai mare. Sunt mandru ca sunt in Japonia si am sansa sa fiu in laboratorul unuia dintre cei mai buni profesori din Japonia insa acest sentiment ce umple golul produs de dorul de casa parca nu e compatibil. Simt ca acel gol e umplut de altceva si nu de ceea ce trebuie ceea ce ma face sa nu ma bucur din plin dar totodata ma face sa realizez oportunitatea pe care o am.
Pe curand...

Comentarii

  1. :) O postare pe care simt c-ai simțit-o și ai scris-o din suflet. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e scris din suflet. Am niste sentimente amestecate de o vreme si cred ca articolul asta defineste cel mai bine ceea ce simt.

    RăspundețiȘtergere
  3. o senzatie speciala si te cuprinde uneori nostalgia. dar alteori asa iti vine sa te bucuri de zilele acelea frumoase !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Biscuite, ma bucur ca si tu cunosti senzatia asta. Si nu stiu de ce am impresia ca o simti si tu destul de des de cateva luni incoace

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...