Treceți la conținutul principal

Pui cu sparanghel si sos de ciuperci


Am sa incep prin a spune ca e pentru prima data cand am gatit si mancat sparanghel. In Romania e destul de scump si nu am avut niciodata curiozitatea de-al incerca (mare prostie). Si vreau sa anunt de la inceput ca sosul folosit e un sos cumparat din comert. Am mai folosit sosuri de la aceasi companie aici si aici.

Reteta aceasta am gatit-o duminica trecuta si o sa o gatesc din nou maine, duminica. Am avut alte articole programate de aceea articolul apare atat de tarziu.
Initial am vrut sa imi cumpar sosul pentru pui cu cartofi insa nu il mai aveau. M-am uitat la ce aveau pe acolo si am dat de acest sos, pentru pui cu sparanghel. Am zis ca e mmentul oportun sa incerc si eu leguma mai ales ca la Masterchef o ridicau in slavi. Insa nu stiam cum se prepara si am intrebat pe matusa mea kinki, pe skype. Pentru ca parea un pic batraior si pentru ca il cumparasem pe ala mai ieftin (4 bucati 95 yeni - 1 euro) am hotarat sa il curat de coaja, in partea inferiora. Adevarul e ca l-am ciopartit oleaca pentru ca am un singur cutit care era prea mare pentru asa ceva.

Am pus apa cu sare si o lingura de ulei de masline si struguri la fiert. Cand a inceput sa fiarba am pus sparanghelul taiat in doua. L-am lasat prea mult si s-a inmuiat prea tare, insa invat din greseli si maine, cand imi gatesc din nou chestia asta, o sa iasa mai buna.

Am folosit pulpe de pui dezosate si taiate bucati mici (e foarte popular aici si folosit mai la toate mancarurile pe baza de pui). Am cumparat o caserola de 350 de grame de carne pentru ca pe punga cu sos scria ca sunt necesare 300 de grame iar asta era cea mai mica caserola pe care o mai aveau la ora aceea. Am spalat carnea si am sters-o cu un prosop inainte de a o gatii.
Puiul l-am condimentat cu sare si Shichimi si l-am innabusit cu apa si putin ulei de orez, amestecand din cand in cand, sa nu se prinda de fundul oalei.

Dupa ce puiul s-a patruns am dat focul la mic si am adaugat sparanghelul fiert si l-am lasat acoperit inca doua minute.
Apoi am pus sosul din punga si am mai lasat inca putin sa se patrunda. Sosul continea ciuperci, rosii, ardei, verdeturi si ceapa (dupa cum mi-am dat seama la gust). Sosurile astea ale lor sunt foarte gustoase si au o consistenta interesanta, cam ca mierea. Dupa fierbere se lungesc destul de tare.
Apoi l-am luat de pe foc si l-am servit fierbinte cu niste paine. As vrea sa va spun pofta buna insa avand in vedere ca nu stiu cum se face sau ce contine exact sosul, e cam greu sa va propun sa incercati reteta. Insa daca sunteti bucatari iscusiti si reusiti sa faceti un astfel de sos de legume cu ciuperci, va felicit si va urez pofta mare!
Pe curand...

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. merci :)
      si e atat de bun... sparanghelul e delicios, nu stiu daca ai mancat vreodata dar e oau. poate ne auzim maine. abia am ajuns acum, e 12 jumate si sunt prea ametit sa stau la palavre pe net :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...