Treceți la conținutul principal

Daca ne-am fi cunoscut azi, am mai fi fost prieteni?

In diferite etape ale vietii noastre, cunoastem oameni, oameni ce se aseamana cu noi si ne devin prieteni. Insa, in timp, drumurile se separa si cunoasteam oameni noi, ce au aceleasi tinte si idealuri cu noi, ce la randul lor ne devin prieteni. Dar ce se intampla cu prietenii vechi, prieteni cu care mai ai in comun doar amintiri... Daca i-ai fi cunoscut acum, mai erati prieteni?
Lumea e atat de mare si atat de deschisa spre noi oportunitiati, incat drumurile noastre se dezbina de atatea ori... Ajungi sa traiesti la mii de kilometrii departare de casa, de familie si de prieteni si totul e atat de greu... Cand eram copii visam sa fim prieteni pe vecie cu cei de langa noi si ca atunci cand vom fi mari vom si fi vecini cu prietenii nostri, pe care atunci ii vedeam zi de zi si credeam ca asa va fi mereu. Nu e asa... viata nu e deloc asa cum ai visat cand erai mic si totul se spulbera incetul cu incetul cum un castel de nisip e maturat usor de valuri. Si ajungi in lumi necunoscute, singur, unde incerci sa iti faci prieteni...
E mult mai greu sa iti faci prieteni la maturitate decat in tinerete. Acum fiecare are un bagaj pe care il cara dupa el. In bagaj sunt cunostiinte, amintiri si lectii de viata. In functie de bagajul tau, incerci sa gasesti pe cineva care sa se asorteze cu el.  Si atunci cand iti gasesti pe cineva, iti dai seama ca esti norocos...
Dar ce te faci cand esti in situatia mea. Eu sunt plecat departe tare si intr-un an m-am apropiat de 3 persoane. Acum, de cateva saptamani sunt apropiat de o a 4a persoana insa cu nici una din ele nu pot vorbii inca despre ceva ce ma roade de ceva timp. In colectia mea de prieteni am cate un rol pentru fiecare. Exista cei cu care vorbesc despre x si cei cu care vorbesc despre y sau z. Nu cred ca daca sunt plecat, merit toata atentia. Stiu ca si cei de acasa au problemele lor de zi cu zi, insa nu pot sa inteleg de ce nu isi fac timp pentru mine, macar jumatate de ora pe saptamana. M-am tot saturat sa ii caut, sa le scriu si sa ma milogesc sa primesc un raspuns... Da aveti si voi viata voastra, si eu o am pe a mea, dar asta nu inseamna ca nu mai suntem prieteni. Exista o cutuma proasta ce spune ca atunci cand te muti la casa ta, jumatatea ta ti-e si iubit si prieten. Asta e cea mai mare prostie posibila. Pai daca stai bot in bot cu jumatatea, o sufoci la un moment dat si de aici apar problemele conjugale, din pofta de alt aer. Respect cuplurile care nu si-au uitat prietenii, si isi fac timp sa se vada cu ei, din cand in cand.
Da, am o problema pe care pot sa o vorbesc doar cu doua persoane. Amandoua sunt ocupate. Insa una e certata cu tehnologia de la o vreme iar cealalta promite ca isi face timp de mine, insa isi face timp pentru altii..
Of, sunt suparat si nu am cu cine vorbii si am impresia ca asa ma mai descarc putin...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...