Daca ne-am fi cunoscut azi, am mai fi fost prieteni?
In diferite etape ale vietii noastre, cunoastem oameni, oameni ce se aseamana cu noi si ne devin prieteni. Insa, in timp, drumurile se separa si cunoasteam oameni noi, ce au aceleasi tinte si idealuri cu noi, ce la randul lor ne devin prieteni. Dar ce se intampla cu prietenii vechi, prieteni cu care mai ai in comun doar amintiri... Daca i-ai fi cunoscut acum, mai erati prieteni?
Lumea e atat de mare si atat de deschisa spre noi oportunitiati, incat drumurile noastre se dezbina de atatea ori... Ajungi sa traiesti la mii de kilometrii departare de casa, de familie si de prieteni si totul e atat de greu... Cand eram copii visam sa fim prieteni pe vecie cu cei de langa noi si ca atunci cand vom fi mari vom si fi vecini cu prietenii nostri, pe care atunci ii vedeam zi de zi si credeam ca asa va fi mereu. Nu e asa... viata nu e deloc asa cum ai visat cand erai mic si totul se spulbera incetul cu incetul cum un castel de nisip e maturat usor de valuri. Si ajungi in lumi necunoscute, singur, unde incerci sa iti faci prieteni...
E mult mai greu sa iti faci prieteni la maturitate decat in tinerete. Acum fiecare are un bagaj pe care il cara dupa el. In bagaj sunt cunostiinte, amintiri si lectii de viata. In functie de bagajul tau, incerci sa gasesti pe cineva care sa se asorteze cu el. Si atunci cand iti gasesti pe cineva, iti dai seama ca esti norocos...
Dar ce te faci cand esti in situatia mea. Eu sunt plecat departe tare si intr-un an m-am apropiat de 3 persoane. Acum, de cateva saptamani sunt apropiat de o a 4a persoana insa cu nici una din ele nu pot vorbii inca despre ceva ce ma roade de ceva timp. In colectia mea de prieteni am cate un rol pentru fiecare. Exista cei cu care vorbesc despre x si cei cu care vorbesc despre y sau z. Nu cred ca daca sunt plecat, merit toata atentia. Stiu ca si cei de acasa au problemele lor de zi cu zi, insa nu pot sa inteleg de ce nu isi fac timp pentru mine, macar jumatate de ora pe saptamana. M-am tot saturat sa ii caut, sa le scriu si sa ma milogesc sa primesc un raspuns... Da aveti si voi viata voastra, si eu o am pe a mea, dar asta nu inseamna ca nu mai suntem prieteni. Exista o cutuma proasta ce spune ca atunci cand te muti la casa ta, jumatatea ta ti-e si iubit si prieten. Asta e cea mai mare prostie posibila. Pai daca stai bot in bot cu jumatatea, o sufoci la un moment dat si de aici apar problemele conjugale, din pofta de alt aer. Respect cuplurile care nu si-au uitat prietenii, si isi fac timp sa se vada cu ei, din cand in cand.
Da, am o problema pe care pot sa o vorbesc doar cu doua persoane. Amandoua sunt ocupate. Insa una e certata cu tehnologia de la o vreme iar cealalta promite ca isi face timp de mine, insa isi face timp pentru altii..
Of, sunt suparat si nu am cu cine vorbii si am impresia ca asa ma mai descarc putin...
Pe curand...
Lumea e atat de mare si atat de deschisa spre noi oportunitiati, incat drumurile noastre se dezbina de atatea ori... Ajungi sa traiesti la mii de kilometrii departare de casa, de familie si de prieteni si totul e atat de greu... Cand eram copii visam sa fim prieteni pe vecie cu cei de langa noi si ca atunci cand vom fi mari vom si fi vecini cu prietenii nostri, pe care atunci ii vedeam zi de zi si credeam ca asa va fi mereu. Nu e asa... viata nu e deloc asa cum ai visat cand erai mic si totul se spulbera incetul cu incetul cum un castel de nisip e maturat usor de valuri. Si ajungi in lumi necunoscute, singur, unde incerci sa iti faci prieteni...
E mult mai greu sa iti faci prieteni la maturitate decat in tinerete. Acum fiecare are un bagaj pe care il cara dupa el. In bagaj sunt cunostiinte, amintiri si lectii de viata. In functie de bagajul tau, incerci sa gasesti pe cineva care sa se asorteze cu el. Si atunci cand iti gasesti pe cineva, iti dai seama ca esti norocos...
Dar ce te faci cand esti in situatia mea. Eu sunt plecat departe tare si intr-un an m-am apropiat de 3 persoane. Acum, de cateva saptamani sunt apropiat de o a 4a persoana insa cu nici una din ele nu pot vorbii inca despre ceva ce ma roade de ceva timp. In colectia mea de prieteni am cate un rol pentru fiecare. Exista cei cu care vorbesc despre x si cei cu care vorbesc despre y sau z. Nu cred ca daca sunt plecat, merit toata atentia. Stiu ca si cei de acasa au problemele lor de zi cu zi, insa nu pot sa inteleg de ce nu isi fac timp pentru mine, macar jumatate de ora pe saptamana. M-am tot saturat sa ii caut, sa le scriu si sa ma milogesc sa primesc un raspuns... Da aveti si voi viata voastra, si eu o am pe a mea, dar asta nu inseamna ca nu mai suntem prieteni. Exista o cutuma proasta ce spune ca atunci cand te muti la casa ta, jumatatea ta ti-e si iubit si prieten. Asta e cea mai mare prostie posibila. Pai daca stai bot in bot cu jumatatea, o sufoci la un moment dat si de aici apar problemele conjugale, din pofta de alt aer. Respect cuplurile care nu si-au uitat prietenii, si isi fac timp sa se vada cu ei, din cand in cand.
Da, am o problema pe care pot sa o vorbesc doar cu doua persoane. Amandoua sunt ocupate. Insa una e certata cu tehnologia de la o vreme iar cealalta promite ca isi face timp de mine, insa isi face timp pentru altii..
Of, sunt suparat si nu am cu cine vorbii si am impresia ca asa ma mai descarc putin...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu