Duminica trecuta
Astazi e vineri si la cate articole am avut planificate, abia azi a venit vremea pentru a povestii ziua de duminica (duminica trecuta). Uneori am atatea de scris si ma intind pe zile intredgi in timp de de deseori caut cu disperare subiecte despre care sa scriu.
Dar sa ne intoarcem la oile noastre. Weekendul trecut a fost foarte calduros, si astap pentru ca a fost un weekend incadrat intre doua taifunuri si in apropierea de ciclonuri vremea se incalzeste. Stabilisem de pe la mijlocul saptamanii ca duminica ma voi vedea cu Roman si Alex, cei doi care scriu la Japonia Noastra. Cu Roman am tinut legatura online insa nu ne vazusem niciodata iar despre Alex doar auzisem de la el. Duminica dimineata am fost inspirat sa verfic pe unde e taifunul si am aflat ca ajungea deasupra zonei cu jumatate de zi mai devreme. Pe undeva pe la ora 6 se credea ca deja coada sa va afecta zona in care traiesc. Am vorbit cu Roman si am mutat un pic mai devreme intalinirea. Hotarasem sa ne vedem in Harajuku. Fusesem acolo in decembrie cand imi luasem cadourile de Sarbatori, odata cu Hakan cand am mers la ambasada (da atunci doar de partea cealalta) si in primavara, la Hanami in Yoyogi park. Insa niciodata nu am pierdut timpul pe acolo si nu vazusem templul Meiji de care tot auzisem atatea si atatea.
Dupa ce nu am reusit sa il vad in toata nebunia aceea de oameni, dintre care majoritatea erau straini, l-am sunat pe Roman si i-am explicat pe unde sunt. Ne-am plimbat un pic pe strada cu magazine, strada celebra pentru multitudinea de lucruri pe care le poti gasi si apoi ne-am retras sa mancam ceva la un restaurant ce il stiam eu in zona. Descoperisem acel restaurant in septembrie cand fusesem acolo prima data si mi-a placut pentru ca avea o terasa. La momentul ala ma tot intrebam de ce nu prea sunt terase in Tokyo insa cu timpul mi-am raspuns singur la intrebare: primavara ploua mai tot timpul, vara e prea cald, prea umed si aerul e irespirabil iar singurul anotimp in care ar merge sa stai pe terasa e toamna; si cum terenurile sunt scumpe in Japonia de ce ai face o terasa pe care sa o folosesti doua luni? Dar vremea era buna si am stat pe terasa unde am povestit si ne-am facut scrute rezumate romantate despre cum si de ce ne aflam acum aici.
Am plecat apoi spre templul Meiji. Templul a fost construit in 1920 (si refactu dupa bombardamentele din timpul celui de Al doilea razboi mondial), la 7 ani de la moartea imparatului ce a modernizat Japonia, in cinstea sa si a sotiei sale. Aflat in Harajuku, intr-o padurice ce se invcineaza cu parcul Yoyogi, templul este una din cele mai populare locatii din Tokyo. In prima zi de an templul este vizitat de in jur de trei milioane de oameni ce participa la cerenonia religioasa de inceput de an. Cu toate ca este un templu nou, el este unul din cele mai populare din oras. Noi am surprins o nunta si ne-am ingramadit alaturi de ceilalti turisti sa fotografiem mireasa.
Am plecat apoi spre statie pentru ca incepuse sa ploua. Daca cu cateva ore inainte fetele se plimbau lesinate pe strada cu umbrele de soare, acum toata lumea grabita sa ajunga spre case.
Trenul pe linia Seibu era arhi-plin. Abia am intrat incercand sa ma imping inauntru. A fost aglomerat pana la mine in statie. Lumea se grabea spre case. Era foarte cald si umed si abia puteam sa respir pe sub umbrela. Am ajuns la timp in camin, dupa cateva zeci de minute vantul a inceput sa sufle tare si copacii din jur pareau sa se rupa. Casa ce este daramata zilele astea trosnea din toate incheieturile iar plasa de siguranta ce delimiteaza santierul flutura nestingherita. Dupa cateva ore s-a linistit si afara miroasea a curat si a proaspat.
Pe curand...
Dar sa ne intoarcem la oile noastre. Weekendul trecut a fost foarte calduros, si astap pentru ca a fost un weekend incadrat intre doua taifunuri si in apropierea de ciclonuri vremea se incalzeste. Stabilisem de pe la mijlocul saptamanii ca duminica ma voi vedea cu Roman si Alex, cei doi care scriu la Japonia Noastra. Cu Roman am tinut legatura online insa nu ne vazusem niciodata iar despre Alex doar auzisem de la el. Duminica dimineata am fost inspirat sa verfic pe unde e taifunul si am aflat ca ajungea deasupra zonei cu jumatate de zi mai devreme. Pe undeva pe la ora 6 se credea ca deja coada sa va afecta zona in care traiesc. Am vorbit cu Roman si am mutat un pic mai devreme intalinirea. Hotarasem sa ne vedem in Harajuku. Fusesem acolo in decembrie cand imi luasem cadourile de Sarbatori, odata cu Hakan cand am mers la ambasada (da atunci doar de partea cealalta) si in primavara, la Hanami in Yoyogi park. Insa niciodata nu am pierdut timpul pe acolo si nu vazusem templul Meiji de care tot auzisem atatea si atatea.
Dupa ce nu am reusit sa il vad in toata nebunia aceea de oameni, dintre care majoritatea erau straini, l-am sunat pe Roman si i-am explicat pe unde sunt. Ne-am plimbat un pic pe strada cu magazine, strada celebra pentru multitudinea de lucruri pe care le poti gasi si apoi ne-am retras sa mancam ceva la un restaurant ce il stiam eu in zona. Descoperisem acel restaurant in septembrie cand fusesem acolo prima data si mi-a placut pentru ca avea o terasa. La momentul ala ma tot intrebam de ce nu prea sunt terase in Tokyo insa cu timpul mi-am raspuns singur la intrebare: primavara ploua mai tot timpul, vara e prea cald, prea umed si aerul e irespirabil iar singurul anotimp in care ar merge sa stai pe terasa e toamna; si cum terenurile sunt scumpe in Japonia de ce ai face o terasa pe care sa o folosesti doua luni? Dar vremea era buna si am stat pe terasa unde am povestit si ne-am facut scrute rezumate romantate despre cum si de ce ne aflam acum aici.
Am plecat apoi spre templul Meiji. Templul a fost construit in 1920 (si refactu dupa bombardamentele din timpul celui de Al doilea razboi mondial), la 7 ani de la moartea imparatului ce a modernizat Japonia, in cinstea sa si a sotiei sale. Aflat in Harajuku, intr-o padurice ce se invcineaza cu parcul Yoyogi, templul este una din cele mai populare locatii din Tokyo. In prima zi de an templul este vizitat de in jur de trei milioane de oameni ce participa la cerenonia religioasa de inceput de an. Cu toate ca este un templu nou, el este unul din cele mai populare din oras. Noi am surprins o nunta si ne-am ingramadit alaturi de ceilalti turisti sa fotografiem mireasa.
Trenul pe linia Seibu era arhi-plin. Abia am intrat incercand sa ma imping inauntru. A fost aglomerat pana la mine in statie. Lumea se grabea spre case. Era foarte cald si umed si abia puteam sa respir pe sub umbrela. Am ajuns la timp in camin, dupa cateva zeci de minute vantul a inceput sa sufle tare si copacii din jur pareau sa se rupa. Casa ce este daramata zilele astea trosnea din toate incheieturile iar plasa de siguranta ce delimiteaza santierul flutura nestingherita. Dupa cateva ore s-a linistit si afara miroasea a curat si a proaspat.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu