Treceți la conținutul principal

Yokohama (3)

Pentru mine Japonia a fost dragoste la prima vedere. Insa asa cum m-am indragostit asa m-a si dezamagit. Si acum, dupa povestea cu rasismul, cand ma gandesc la Japonia am un gust amar. Insa daca ar fi sa raman in Jaopnia si sa locuiesc undeva, Yokohama e locul. De ce? Yokohama e Japonia mea: are farmecul Japoniei insa e un oras cosmopolit, cu un aer european. Asa ca mare mi-a fost bucuria sa am ocazia sa il vad din nou, si cum imi place mie, seara.
Despre Yokohama am mai scris aici, atunci cand am fost prima data. Am ajuns in oras, undeva dupa ora patru. Si ne-am dus glont spre China Town unde urma sa vedem muzeul Trick Art, din cadrum mall-ului cultural China. Acest mall cultural este o cladire de 8 etaje ce are diferite muzee, de la muzeul de istorie al Chinei ce prezinta evoluita Pechin-ului, pana la magazine, un food court ce se vrea sa para o strada din China si acest muzeu de picturi 3D.

Muzeul isi merita toti banii (1000 de yeni) pentru ca am ras si ne-am distrat non-stop pozand amunzant pe langa exponate. In muzeu, pe langa celebrele tablouri ce dau impresia de 3D, mai sunt si iluzii optice, si diferite mecanisme ce ajuta la crearea unor iluzii.
Dupa ce am vizitat muzeul, ne-am oprit la etajul cu mancare si am luat cina. Eu am mancat gyoza ce era destul de scumpa si nu foarte buna la gust.
Apoi ne-am plimbat prin China Town si am vizitat templul xhinezesc. Acolo am invatat cum se ghiceste viitorul cu biletele la chinezi. Ti se da un borcan cu bete pe care il scuturi. Scoti de acolo batul ce a iesit din manunchi dupa scuturare. Apoi ti se dau doua semilune din lemn ce sunt drepte pe o parte si bombate pe cealata. Strangi in mana semilunele si apoi le arunci pe jos. Daca au cazut amandoua pe aceasi parte nu ti se potribeste betisorul pe care l-ai tras si incepi cu scuturatul din nou, daca e una pe o parte si alta pe cealalta parte, dorinta inseamna ca ai tras batul ce trebuie. Eu am tras vreo 3 pana sa fie cel bun. Iar cel bun zice ca nu trebuie sa fac schimbari si ca orice ar fi trebuie sa merg pe drumul pe care il stiu pentru ca acela e drumul cel bun cu toate ca de multe ori a parut ca nu e. Trebuie sa fie momentul oportun si nu drumul.In dragoste trebuie sa las totul de la sine si momentul va veni si pentru mine. Iar despre dorinta pe care mi-am pus-o: nu se poate. Unele lucruri trebuie sa se intample asa cu un scop anume. Peste doi ani o sa vad daca e adevarat ce mi-a zis biletul sau nu...
Am vrut sa mi se ghiceasdca in palma insa mi-a trecut repede...
Apoi ne-am plimbat prin vechiul port, Minato-Mirai si am facut poze la orasul nou noaptea. M-am simtit atat de bine acolo, ca si cum af mai fi fost si acolo ar fi casa mea. Un sentiment mi-a umplut golul ce il port cu mine de un an si un pic si pentru prima data am zis ca sunt acasa. Am vrut sa mergem la Okoberfest insa era full si dura ceva pana se elibera o masa. Dupa ce ne-am plimbat un pic, am plecat spre statie. Am luat trenul spre Tokyo. Imi zvacneau picioarele si imi era atat de somn.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...