vineri, 12 octombrie 2012

Opinii (3)

Isadora G.


  Nu ma intrebati pentru ce iubesc Romania, intrebati-ma pentru ce nu o iubesc!
   Nu am simtit niciodata gustul amar al regretului ca m-am nascut in aceasta tara, dar am simtit de multe ori regretul ca nu o pot locui.Asemeni unei relatii, ma doare mai mult decat despartirea in sine, faptul ca nu ma cheama inapoi, nu-mi simte lipsa si nu-mi promite schimbarea.Ma enerveaza la culme tradarea si nu pot accepta nonvalorile cu care ma inlocuieste.
   Nu iubesc Romania,  pentru ca este intr-o continua stare de degradare.Democratia a capatat cu totul alt inteles, iar comunismul isi pregateste intrarea,dansand batjocoritor peste mormintele celor ce au murit la revolutie.
   Ni s-a infestat virusul OTV-ului,muzica promoveaza imagini deplorabile, bombe sexy ce apar pe scena pentru a arata orice altceva in afara de calitati muzicale, presa ne indoapa cu articole absolut jenante despre meniurile vedetelor, in timp ce altuia ii plange stomacul de foame si, in mod rusinos admiram vestimentatii de mii de euro cand noi ne imbracam din second-hand-uri. Femei cu moravuri usoare ajung sotii de miliardari, dupa ce sunt inchise in biblioteci ca la dezintoxicare.
   Cum sa pot iubi Romania cand in scoli ajung profesori cu mediile asemeni unor repetenti, avand, in mod penibil, pretentii de profesori universitari?
   Propriile noastre vieti nu mai depind de competenta Omului-Medic, ci de hartiile pe care i le-ai asezat cu grija intr-un plic.
   Avem caini la discretie si ne-am luat singuri dreptul de a-i omori prin propriile noastre metode.
   Nu, nu iubesc Romania, pentru crimele savarsite in mod repetat, vizibil si nepedepsit de catre cei ce detin puterea. Nu pot sa o fac pentru coruptia declansata abuziv si molipsitor peste caracterul si demnitatea tuturor celor ce o locuiesc.
   Cheltuim zeci de mii de euro sa dansam pe muzica unui artist international, desi, acesta poate nici nu a auzit vreodata de Romania, sau nu-i stie nici pozitionarea pe harta.Din cand in cand,mai trece cate un regizor pentru realizarea vreunui  film, sau un nebun care sa inventeze povesti despre "vampirul Dracula".
Raman cu un gust amar cand vad cate talente pierdem in favoarea altor tari. De la noi pleaca ca sa nu se stinga, iar acolo se nasc din nou.Tineri frumosi la chip si frumosi la suflet,persoane cu capacitati deosebite, minti luminate, oameni care fac ceva cu mainile lor si aleg sa-si schimbe viata peste granite, condamnand Romania ca nu le ofera nimic.
   Si ma intreb...cine e mai vinovat? Cel care a plecat, abandonand-o, nefiind capabil s-o protejeze, s-o apere si sa se lupte cu hotia si nepotismul, sau Romania-care nu mai e capabila sa daruiasca decat saracie?Nu mai are putere, resurse, forta.
    Cu toate astea, o imbracam ca pe-o fetita luata de la leagan, in cele mai frumoase rochite de sarbatoare si ii cantam imnul pe "1 Decembrie", prefacandu-ne ca o iubim, ca patriotismul zace inca in noi, apoi o dezbracam de podoabe si o aruncam iarasi in abandon,pana la urmatoarea parada militara.
    Sunt furioasa cand, in acest colt de lume unde ma aflu, rasismul isi scoate ghearele si imi zgarie sufletul, simtindu-ma pierduta si incapabila sa ma adaptez.Si atunci, imi e dor de Romania. Imi e dor si stiu, ca oricat de revoltata as fi, ma intorc de fiecare data cu placere, ii respir aerul cu atata emotie incant, ma face sa ma simt vie. Ma reintorc, ca la un iubit cu care vreau sa retraiesc amintiri si sa dezgrop trecutul, un iubit care ma cunoaste atat de bine, incat pot fi Eu, un iubit care imi arata drumul spre casa.. Da, pot spune ca iubesc Romania pentru ca aici pot fi eu. Aici e toata viata mea, toti cei pe care ii iubesc.
     In tot haosul asta, aici imi gasesc parintii batrani asteptandu-ma la poarta si mirosul casei mele. Numai in locurile acestea pot alerga desculta pe ulitele satului, simtind pietrele de sub talpi. Camerele de supraveghere nu-mi invadeaza intimitatea, taranii inca isi mai pastreaza traditiile, mainile lor muncesc fara odihna pamantul, nu au nevoie de telefoane mobile si  nu au timp de stiri care sa-i sperie. Ma pot juca ca si un copil sau pot urla ca o nebuna in mijlocul naturii si ma pot odihni in iarba, fara sa primesc amenzi ca am calcat gazonul.
    In ciuda mentalitatilor noastre invechite, suntem un popor de oameni buni, calzi,generosi si cu frica de Dumnezeu.
    Romania ma umileste, dar ii lipsesc asa cum imi lipseste si ea mie.Si incheiem un targ-pe ea n-o doare plecarea mea daca eu continui s-o iubesc, nu-mi cere nimic si eu nu-i daruiesc nimic... e un pact cinstit, pentru ca pana la urma amandoua pierdem, eu pe ea si ea pe mine..!

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)