Treceți la conținutul principal

Kabuki

Kabuki este una din cele trei tipuri de teatru clasic japonez alaturi de No si Bunraku jucata dooar de actori barbati iar durata unei piese este intre 4 si 5 ore.
Kabuki apare in Sec XVII ca o forma de variatati insa pana in Perioada Edo(sec XVIII-XIX) a devenit cea mai popular forma de teatru in Japonia. Kabuki are niste reguli stricte pornind de la scena pana la jocul actoricesc.
Scena are o parte centrala circulara ce permite rotirea pentru schimbarea mai rapida a decorurilor. Apoi exista o scena secundara, un fel de pasarela ce strabate sala, in partea stanga. Acea parte este folisita pentru intrarea sau iesirea din scena a unor personaje in timpul actului, atunci cand vor sa simbolizeze un drum lung. De o parte si de alta a scenei sunt amplasati cei care canta si ofera muzica de fundal. Personajele principale intra si ies mereu prin partea stanga iar cele secundare prin dreapta. Mai multe detalii aici. Cortina este trasa manual so are intotdeauna dungi verzi, negre si portocalii.

Atât costumele, perucile cât și machiajul sunt alese potrivit rolului.
Costumele din piesele pe teme istorice, jidaimono, sunt mai elegante, stilizate, așa cum le purtau membrii nobilimii în perioada descrisă în piesă. Costumele în piesel pe teme domestice, sewamono, reflectă mai ales îmbrăcămintea purtată de populația perioadei Edo. Iar costumele din piesele de dans, shosagoto, sunt cele mai colorate.Perucile diferă depinzând de vârsta personajului, statutul social, ocupația, perioada istorică etc. Machiajul depinde de rol, cel mai cunoscut stil fiind kumadori, care seamănă cu o mască și are vreo sută de variante.
Actorii Joacă atât rolurile bărbătești cât și cele femeiești (numite onnagata). Fiecare actor aparține unei „familii” de actori (organizată strict ierahic), al cărei nume îl folosește. După mulți ani de ucenicie, poate primi alt nume care este o recunoaștere a statutului elevat pe care l-a atins. Primirea unui nou nume are loc într-un mod festiv, solemn, ceremonia numindu-se shūmei. La ea participă multă lume, colegii de breaslă, iar personajul principal ține o cuvântare (numită kōjō) în care le cere sprijinul celor prezenți ca să poată purta numele nou cu demnitate. Unul dintre cele mai ilustre nume de actor kabuki este Danjurō Ichikawa, care a fost folosit pentru prima dată încă la începuturile teatrului kabuki. [Sursa].

Eu am fost vineri la Teatrul National Tokyo unde am vazut piesa Shiobara Tasuke Ichidaiki (Drumul spre avutie al lui Siobara Tasuke, vanzatorul de carbuni). Ne-am luat bilet nu cel mai ieftin, ci al doilea, la 2500 yeni, din care am platit 1800 de yeni pentru ca am avut reducere de studenti. Am mai poatit 1660 de yeni pentru traducere si am primit depozitul de 1000 de yeni inampoi, dupa ce am innapoiat dispozitivul.
Piesa a durat 4 ore si dupa o ora si 45 de minute a avut loc pauza de jumatate de ora in care toata lumea si-a scos pachetelul (Bento) si s-au apucat de mancat.
Piesa prezinta povesta lui Tasuke un baiat de samurai ce a fost adoptat de un fermier bogat ce nu avea urmasi care sa-i duca numele familiei mai departe. Crescut mare afla ca sotia il insela cu fiul amantului mamei lui vitrege si dupa de calul ii salveza viata (amantul sotiei vrea sa il omoare) pleaca la Edo (Tokyo) unde vrea sa inceapa o noua viata, sa stranga bani si sa restaureze numele familiei adoptive. La Edo, lucreaza ca ucenic la un magazin de carbuni, isi regaseste familia ce nu il accepta pentru ca era ratat, reuseste sa deshisa propriul magazin, restaureaza numele familie si se casatoreste cu fata unui om important din oras.
A fost o experienta unica, deci nu o sa mai merg niciodata. Jocul actoricesc e foarte teatral si pentru ca joaca doar barbati, e destul de ciudat sa ii vezi in rolulile de femei si dureaza prea mult.


Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...