Templul Ana-Hachiman

Am trecut de nenumarate ori pe langa templul asta, in drumul din campusul meu, in campusul mare, dar niciodata nu m-am gandit sa il vizitez. Acum o saptamana Oana a pus niste poze pe facebook cu el. Am ramas tampit. Nu ma asteptam sa fie asa un templu mare si impozant, ci ma asteptam la ceva micut.
 Marti am ajuns mai repede in Campusul Toyama, unde trebuia sa ma intalnesc cu Raluca. Campusul Toyama este oarecum la jumatatea distantei intre Nishi-Waseda si Waseda si hotarasem ca intalnirea sa fie pe teren neutru. Si pentru ca aveam de omorat vreo doua zeci de minute am zis sa intru in templu sa il vad cu ochii mei.
Mai multe poze cu templul am pus pe pagina de facebook a blogului, aici.

Templul Ana-Hachiman a devenit popular pentru numerosii vizitatori ce ii are in ziua solstitiului de iarna. Construit pentru prima data in secolul XVII (1636) ve vechiul asezamant al unui alt templu mai mic, templul venereaza zeul Hachman, proterctorul arcului cu sageti. Samuraiul Saemon-no-jou Naotsugu Matsudaira pe un deal construit pentru a practica acest sport. Apoi un calugar a ridicat intr-o grota din imprejurimi un altar inchinat lui Amida Nyorai (esența lui Buddha), construind o statuie de cupru inchinata zeului. Deasupra grotei s-a ridicat o manastrire si pentru ca templul era deja cunosut si inchinat zeului Hachiman, s-a transformat intr-un lacas de cult ce il venereaza pe amandoi, numit Ana-Hachiman. Pentru ca templul era ridicat la Nord de palatul Edo, a devenit templu pentru jertfa a familiei sogunului Tokugawa. La bombardamentul din 1945 tempul a ars in totalitate, sengurul lucru ce a mai ramas, fiind bazinul de apa cu statuia Hotei, bazin ce a fost numit monument.
Ca anexa a templului, a fost constuit in 1642 un alt templu,Houshouji, ce este faimos pentru iazul ce era alimentat cu un izvor din templu. In 1920 iazul a fost acoperit iar festivalul templului nu s-a mai tinut. Dupa razboi, festivalul a fost reluat si sarbatorit in fiecare an pe data de 10 octombrie. Dupa slujba de ceremonie, sunt eliberati in iar crapi.
Pe curand...