Treceți la conținutul principal

Templul Ana-Hachiman

Am trecut de nenumarate ori pe langa templul asta, in drumul din campusul meu, in campusul mare, dar niciodata nu m-am gandit sa il vizitez. Acum o saptamana Oana a pus niste poze pe facebook cu el. Am ramas tampit. Nu ma asteptam sa fie asa un templu mare si impozant, ci ma asteptam la ceva micut.
 Marti am ajuns mai repede in Campusul Toyama, unde trebuia sa ma intalnesc cu Raluca. Campusul Toyama este oarecum la jumatatea distantei intre Nishi-Waseda si Waseda si hotarasem ca intalnirea sa fie pe teren neutru. Si pentru ca aveam de omorat vreo doua zeci de minute am zis sa intru in templu sa il vad cu ochii mei.
Mai multe poze cu templul am pus pe pagina de facebook a blogului, aici.

Templul Ana-Hachiman a devenit popular pentru numerosii vizitatori ce ii are in ziua solstitiului de iarna. Construit pentru prima data in secolul XVII (1636) ve vechiul asezamant al unui alt templu mai mic, templul venereaza zeul Hachman, proterctorul arcului cu sageti. Samuraiul Saemon-no-jou Naotsugu Matsudaira pe un deal construit pentru a practica acest sport. Apoi un calugar a ridicat intr-o grota din imprejurimi un altar inchinat lui Amida Nyorai (esența lui Buddha), construind o statuie de cupru inchinata zeului. Deasupra grotei s-a ridicat o manastrire si pentru ca templul era deja cunosut si inchinat zeului Hachiman, s-a transformat intr-un lacas de cult ce il venereaza pe amandoi, numit Ana-Hachiman. Pentru ca templul era ridicat la Nord de palatul Edo, a devenit templu pentru jertfa a familiei sogunului Tokugawa. La bombardamentul din 1945 tempul a ars in totalitate, sengurul lucru ce a mai ramas, fiind bazinul de apa cu statuia Hotei, bazin ce a fost numit monument.
Ca anexa a templului, a fost constuit in 1642 un alt templu,Houshouji, ce este faimos pentru iazul ce era alimentat cu un izvor din templu. In 1920 iazul a fost acoperit iar festivalul templului nu s-a mai tinut. Dupa razboi, festivalul a fost reluat si sarbatorit in fiecare an pe data de 10 octombrie. Dupa slujba de ceremonie, sunt eliberati in iar crapi.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...