Intr-o clipa se poate distruge tot. [Vizita la cateva orase din nord, afectate de tzunami]

Era o zi ca oricare alta cand cutremurul a venit. Apoi valul de tzunami a spart barajul de protectie si toti au plecat catre cladirile destinate unui astfel de eveniment. Si-au luat cu ei numai strictul necesar: actele si cateva haine. Tot ce stransesera intr-0 viata a fost maturat de apa.
E socant sa vezi case distruse, dsa vezi pe jos farfurii sparte, haine, mouse-uri, chei, parfumuri si sa te gandesti ca acele lucruri au insemnat viata cuiva acum jumatate de an.
Orasele pe care le-am vizitat vineri sunt noste orase ce au fost afectate de tzunamii. Dupa jumatate de an inca se curata. Prima etapa a fost de a scoate apa, apoi de a duce tot gunoiul undeva in exterior, iar acum se refaceau drumurile si se daramau casele ce inca erau in picioare insa a caror structura de rezistenta a fost afectata.
Inafara orasului, munti de gunoaie era sortati pe caterorii pentru a fi reciclati.
Mirosea peste tot a apa si a alge, miros de mare statuta, iar in casele in care am intrat miroasea a mort. Nu neaparat pentru ca au murit oameni pentru ca rata mortalitatii a fost scazuta (de la 2% la 10%) ci erau pesti ce se descompuneau.
Dupa cutremur si tzunamii expertii s-au adunat sa verifce pagubele si au descoperit ca betonul este mai rezistent decat metalul. Pentru noi nu cred ca e o noutate insa japonezii au trecut de la lemn la metal. Cred ca e oarecum logic, ca materialele se aseamana, pentru ca in europa s-a trecut de la zidarie la beton. Vor incerca de acum sa construiasca mai mult din beton si mai putin din metal si vor face baraje de protectie mai mari.
Ceea ce m-a impresionat e ca au un fel de case, inalte, unde sa te adapustesti in caz de tzunami. Si cam toti oamenii ce au avut case pe langa tarm s-au retras acolo. Aceste locuinte a fost si ele afectate usor, insa  nu distruse ca celalte case.
O sa las fotografiile sa vorbeasca de la sine...

Pe curand...