Treceți la conținutul principal

Mentalitati

O saptamana intreaga (saptamana trecuta) am mancat numai macare naspa in camin pentru ca vineri sa avem Shushi Don (Tekka-Don). Cred ca bugetul e limitat in fiecare saptamana si cum Shushi e o mancare scumpa, am mancat carne fiarta cu cartofi sau Ramen toata saptamana.
Imi pusesem o intrebare atunci cand am mancat pentru prima data Shusi si anume de ce e asa de scump? Doar e o bucatica de carne de peste, cruda, pe niste orez. Explicatia e logica, carnea e foarte proaspata, se folosete numai cea mai buna carne din tot fileul, si modul de preparare e complicat. Pestele trebuie sa stea in otet de orez nu prea mult ca ia gustul de otet dar nici prea putin ca nu sunt omorati microbii care sunt in carnea cruda.

Inainte sa plec din Romania daca ma puneai sa mananc peste crud ti-l dadeam peste ochi. Acum imi place. Din totdeauna, am incercat sa gust din toate, broaste, sarpe, caracatita care nu mi-a placut. Faptul ca sunt open-mind m-a ajutat mult in Japonia pentru ca altfel nu stiu daca puneam gura pe ceva. Acum mancanc Creveti, tot felul de chestii marine ce nu stiu ce sunt, peste crud, meduze...
Si imi aduc aminte de vorba aia din popor: ""Stie taranu ce-i aia mancare?". De fiecare data cand cineva nu vrea sa icerce ceva ce e nou, e altfel, din punct de vedere culinar (gen branza cu mucegai, sau fructele de mare) ii spui vorba asta... Totul porneste de la mentalitati.
Omul cu cat e mai limitat in gandire are mai multe mentalitati. Oamenii prosti sunt cei ce sunt credinciosi, habotnici. Pentru ca intelectul nu ii ajuta sa isi puna intrebari dincolo de ce li se spune. Ca in Evul Mediu: Crede si nu Cerceta. Insa cu cat sunt mai cultivati, mai cititi, mai educati, incep sa isi puna intrebari, incep sa incerece noi lucruri, dincolo de cele uzuale. Asa e si cu mancarea... Avem mentalitati despre ea. Daca o natie intreaga de oameni mananca asa ceva, si sunt o natie de oameni destepti, o tara bogata, un model de economie, nu niste barbari din Africa (nu ca as avea ceva cu ei, insa nu m-as incredinta in gusturile lor culinare), de ce sa nu mancam si noi...? Va spun Shushi e bun. E ciudat, simti carnea cruda in gura, are alta textura, e mai innecacioasa, insa e gustos. e proaspat... nu are sange... La mine e totul pana la sange, de aia nu mananc carnea decat bine facuta.
Dar merg cu gandul mai departe si imi aduc aminte de o intrebare pe care mi-a pus-o Nate: De ce Ok sa mananci porc si nu e Ok sa mananci caine?
Dupa cum spuneam intr-un articol acum o saptamana, am inceput sa avem niste seri de film. De obicei Nate (chinezul din grupul meu de cunostinte din camin- cel care mi-e cel mai drag din toti, pentru ca este ca un copil care a descoperit dulciurile, se bucura de Japonia cu toata fiinta lui, pentru ca e liber, pentru ca a scapat de conunism- dar o sa scriu odata un articol si despre asta) alege filmele . Intr-una din serile astea el a zis ca Amricanii fac filme cu Diavoli si exorcizari pentru ca noua ne e frica de asa ceva, pentru ca suntem crestini, ei nu cred in asa ceva asa ca nu le e frica, insa ei cred in fantome si de aia filmele lor sunt cu fantome. De aici pornise o intreaga discutie despre mentalitati si diferente ce pornesc de la cultura (inclusiv vesnica mea problema cu parul pubian la fete care nu ar trebuii sa existe insa Asiaticii il considera sexy) si am ajuns la mancare. L-am intrebat daca a mancat vreodata caine pentru ca stiu ca in China se mananca si mi-a zis ca da. Si ca e foarte bun. Am fost oripilat, si nu numai eu, inclusiv Satoshi care e japonez... Iar Nate a pus intrebarea... Singurul lucru care mi-a venit in minte a fost: Deoarece cainele e animal de companie si e cel mai bun prieten al omului. Nate a zis ca multi oameni au ca animal de companie un purcelus. Sunt acele rase ce nu cresc mari si care nu se mananca. Asa e si cu cainii: exista o rasa care se mananca. Eu ma gandeam numai la scandalurile din anii trecuti, cand desoperisera caini in loc de miei in magazine imprivizate intainte de Paste...
Insa totul dinte de mentalitate... Daca am fi obijnuiti sa mancam caine, nu ni s-ar mai parea macabru. Asa cum musulmanii nu mananca porc pentru ca il considera impur...
Pe curand...

Comentarii

  1. Da, multe ţin de mentalităţi însă cu un singur lucru ţin să te contrazic: am întâlnit oameni extraoridinar de deştepţi, oameni pe care şi eu îi admir şi nu aş fi crezut nicicând că pun accent pe religie. Ei, îţi spun sigur că acei oameni, în faţa cărora şi tu ai rămâne impresionat (şi pe unii din ei cred că deja îi admiri) sunt credincioşi. Uneori credinţa nu ţine de intelect, ci de anumite nevoi spirituale pe care fiecare şi le găseşte în altă manieră.
    Cât despre mâncare, de acord cu tine, însă eu tot n-aş pune în gură câine, gândaci sau alte chestii. Nu cu bună ştiinţă, desigur. Alimentaţia japonezilor mi se pare destul de sănătoasă (doar din câte am mai citit eu pe ici colo) şi cred că aş reuşi să încerc multe lucruri de-ale lor. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. posibil ca exista si exceptii, ca de fiecare data. insa de obicei omenii mai limitati sunt habotnici. Si eu la habonici ma refeream in special, nu la oamenii care cred in Dumnezeu. Pentru ca si eu sunt credincios doar ca in felul meu.
    Astazi am avut iarasi discutia despre caini si am falta ca se mananca si in corea, de obicei cand e cald afara ca ajuta sa nu mai transpiri.
    Si un prieten de-al meu, de aici mi-a zis ca a mancat frigarui de greieri si tarantula cand a vizitat Asia :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...