Treceți la conținutul principal

Scrisoare catre Facultatea de Constructii si Instaltii din Iasi la 70 de ani de la aniversare


Anul acesta facultatea pe care am absolvit-o implineste 70 de ani de la infiintare,.
Cu acesta ocazie m-am hotarat sa trimit o scrisoare domnului decan, in care sa astern cateva ganduri la ceas aniversar. Se pare ca ideea mea a fost apreciata pentru ca am fost rugat sa ma inregistrez, spunanad cateva paseje din acea prezentare, filmulet ce va fi folosit in prezentarea facultatii astazi, chiar la aceasta ora.
Mai jos puteit citii gandurile pe care le-am trimis domnului decan al Facultatii de Constructii si Intalatii din Iasi, cu aceasta ocazie:
Acum puteti vedea filmuletul aici:


Tokyo, 06.11.2011ani
Domnule Decan Nicolae Țăranu,

      Acum cinci ani porneam pe un drum ce urma să îmi contureze viața. Era una din diciziile importante pe cere le făceam în viață și o făceam bazându-mă pe două lucruri.
    Mereu în casă se vorbea despre construcții. Bunicul meu a fost administrator la compania de construcții în perioada comunistă, iar mătușa mea, după cum știți, are o întreagă carieră în acest domeniu. Era un lucru ce imi plăcea legat de viața de inginer a mătușii mele: din cinci în cinci ani se întâlneau (reuniune de promoție) iar o mare parte din ei veneau și în vizită și eram fascinat de prietenia ce îi lega de atâția ani. La un moment dat unul din prietenii mătușii mele îmi spusese că doar la Constucții se fac astfel de prietenii și mai ales la Iași. Atat i-a trebuit unui adolescent și m-am indrăgostit de ideea de ani de facultate;  acesta fiind unul din motivele mele.
      Mama e profesor de istorie și împreună cu ea am vizitat toată țara. Mă uitam cu tristețe la monumentele istorice ce zăceau în schele pentru că nu existau, fie bani, fie prea mulți experți care să le reabiliteze. Pe vremea aceea exista un program de master specializat pe  reabilitarea monumentelor istorice și acesta a fost al doilea motiv pentru care m-am hotarărât, atunci, să devin student la Constucții, la Iași.
     Însă în cinci ani am învățat ca e mai mult de atât. În 4 ani de facultate mi-am îndeplinit cele două dorințe: de a avea prieteni ce gândesc la fel ca mine și m-am îndreptat cu pași plini de cunoștințe spre specializarea pe care mi-am dorit de atunci să o am. Însa am descoperit că Facultatea de Construcții și Instalații de la Iași e mai mult de atât. Am avut ocazia să învăț de profesori extraordinari, care în ciuda sistemului deficitar au reușit să facă această facultate să fie cea mai buă de profil din țară (conform listelor de la minister). Nu pot spune că nu au existat momente când m-am simțit defavorizat sau când am trăit cu impresia că un profesor are ceva cu mine, sau când m-am intrebat de ce studiez un obiect care părea fără rost, însă de la fiecare profesor și de la fiecare obiect studiat, am rămas măcar cu un lucru care m-a ajutat apoi.
Am fost martorul transformării faculății din Rățușca cea urâtă, într-o lebădă. Odată cu creșterea calității spațiilor de studiu, și dragul de școală parcă a crescut.
     Și când am realizat toate acestea? Nu în timpul facultății, nu în primul an de master, ci acum când sunt student la una din cele mai importante universități din Japonia, Waseda University. Sunt mândru că sunt un absolvent al Facultății de Construcții și Instalații din Iași. Și sunt mandru că sunt abosvent al secției de Engleză, pentru ca îmi este mult mai ușor acum, aici, având cunoștiințe tehnice în limba Engleză.
    Eram în prima săptămână de scoală la Waseda. O clasă cu 10 studenți. 5 srăini si 5 japonezi. Profesorul intră în clasă, se prezintă și ne roagă să ne prezentăm spunându-ne numele și țara. După ce mă prezint se uită la mine și imi spune că nu știe foarte multe despre România însă a colaborat cu Universitatea Tehnică din Iași și a fost plăcut impresionat de calitatea învățământului și de profesionalismul celor din Universitate. A doua zi, un nou curs, aceași poveste. Numai de bine despre Universitatea Tehnică din Iași. La petrecerea de bun venit, prodecanul facultății, prof. Shibayama mi-a spus că a avut ca doctorand un student de la Iași, Nistor, și că a fost placut impresionat de bagajul de cunoștiințe pe care îl avea, acum fiind profesor in Australia, si bun buni prieteni.
      Multumesc pentru că m-ați format și pentru că ați fost o treaptă importantă pentru drumul meu spre carieră. Acum, la împlinirea celor 70 de ani aș vrea să vă doresc generații cât mai bune de studenți și noi generații de profesori la fel de bune ca cele pe care le pierdem în fiecare an.
Cu respect,
Horea Sibișteanu

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...