Treceți la conținutul principal

Waseda's Lab Baseball Competition

Dupa cum spuneam si ieri, am ramas dator cu cateva articole despre evenimentele ce s-au intamplat saptamana asta.
Joi a avut loc o competitie de baseball intre laboratoarele faculatilor tehnice de la Waseda. O zi intreaga, de la 9 la 4 pe cateva terenuri, undeva la capatul Tokyo-lui, pe langa Narita, echipele s-au luptat pentru marele titlul de campion al laboratoarelor.
Ziua a fost destul de lunga. M-am trezit la 6 ca sa plec inspre statie la 6 jumatate. Trebuia sa ma vad cu Hakan in Takadanobaba iar de acolo sa luam trenul pe linia JR pana la Nipori (vreo 15 minute) iar de acolo schimbam iarasi linia, pana in Edogawa, cam 30 de minute.

Dar sa incept cu inceputul. Pana acum m-am plans de nenumarate ori de aglomeatia din tren de la ora 5, atunci cand lumea se intoarce acasa. Ei, insa nu toti oamenii care munces se intorc la 5 acasa, o parte din ei mai raman sa faca cumparaturi sau sa plateasca cine stie ce. Abia joi am aflat ce insemana adevarata aglomeratie.
Mai jos puteit vedea niste filmulete de pe youtube, facute in 1991 si 2008, situatia fiind aceasi, iar linia pe care snt facute e linia pe care merg eu din camin la scoala si inapoi (Enbed-ul filmuletelor a fost scos din uz de aceea postez linkurile):
http://www.youtube.com/watch?v=53cgj-FJQhg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=8ScexNfYbBQ&feature=related
Cand a ajuns trenul in statie si am vazut ca deja e full mi-am pus mainele in cap. Daca nu ma urcam in asta is asteptam 10 minute pentru celalat, era prea tarziu... Trebuia sa ma urc. Abia am intrat si m-am gandit ca in statia urmatoare lumea  o sa coboare, ca de obicei in Tanashi coboara multa lume. Insa nu am gandit ca toata lumea care are serviciu la 8 undeva departe e in tren la 6 jumate, in schimb ce aia lucreaza in Tanashi o sa fie in tren peste o ora. In Tanashi, s-au mai urcat vreo 10 iar eu am fost impins din mijlocul palierului dintre usi, undeva spre usa din fata. La a doua statie, deja ajunsesem lipit de un geam, abia mai putand rasufla. Tin sa spun ca afara fiind frig, eram gors imbracat, insa in tren era cald de nu mai puteai si transiram prin toti porii. In ultima statie inainte de coborare, am vazut, in reflexia din geam cum oamenii erau impinsi de lucratorii de la compania feroviara, in tren... Ma gandeam cu groaza, unde o sa se mai impinga in mine, insa am scapat usor. Cand am coborat din tren, am fost oarecum impins cu o intreaga masa de oameni, afara.

Dar sa ma intorc la competie. Pe la 8 jumatate am ajuns in Edogawa. Lumea a inceput sa se schimbe in echipament, am ajuns la terenul destinat noua, pentru optimi si au inceput meciurile. La primele doua meciuri, pana la pauza de masa, am asistat, apoi am plecat pentru ca trebuia sa fac o tema si sa invat pentru ca vineri aveam examen (dar despre asta voi vorbii maine).

 Primul meci a fost remiza, insa l-am castigat la "foarfece-piatra-hartie" - asa se rezolva remizele :)), iar al doilea l-am pierdut. Am inteles ca am ajuns undeva pana in sferturi, castigatori au fost cei din laboratorul de Ingineria Mediului.
Competia s-a terminat undeva la 4 si ceva dupamasa iar la 6 a fost o petrecere. Am ratat-o pentru ca eram stresat tare cu invatatul, insa trebuie sa platesc pentru ea. Colegii de laborator au rezervat locuri pentru noi (fara sa ne intrebe) si trebuie sa platim cu toate ca nu am fost.
Pe curand...

Comentarii

  1. Ce tâmpenie! Locuri rezervi fără să întrebi atunci când îi gratis. Când nu, spune omului! Să-i atenţionezi să nu mai facă aşa.

    RăspundețiȘtergere
  2. faza a fost ca ei au zis ca o sa fie o petrecere. dar nimic de rezervat, de dat bani inainte. Nu au intrebat daca venim sau chestii din astea. Si vineri m-am trezis ca ne faceau morala ca ei au rezevat si pentru noi :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate au ieşit în gaură cu ceva şi de-aia cer bani de la voi. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. japonezii sunt foarte corecti... insa au rezervat pentru noi, au baut bautura noastra si acum trebuie sa platim noi... asta ma mira

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...